Numai ca urmeaza alegerile generale, o miza ce pare ceva mai importanta (desi, in fapt, nu este – priviti fetele fericite ale baronilor, baroneilor si papusilor de baroni si baronei care au pus mina pe primarii ori consilii judetene si va veti convinge). Iar in acest context, al alegerilor generale, victoria capata alte conotatii.
PD-L-ul, oricit de mult se bate cu pumnul in piept ca a iesit cel mai bine din locale, indicind resedintele de judet cistigate, a suferit, de fapt, o imensa infringere. Este partidul care a avut o discrepanta lamentabila intre asteptari sau, mai degraba, visuri si realitatea creata de votul popular. Perspectivele sint si mai putin optimiste, pentru ca, intr-un timp scurt, nu mai pot inventa nici chipuri, nici sloganuri, nici programe. Si nici nu pot inlocui mecanismul stricat reprezentat de presedintele Romaniei, Traian Basescu. Iar asocierea rapida cu PNG-ul la Consiliul General al Capitalei dovedeste ca, aflat intr-o asemenea deruta, PD-L-ul e capabil sa si faca niste prostii uriase, care-l vor trage si mai mult in jos pe viitor.
PSD-ul, pe de alta parte, desi tine pumnul ridicat a victorie numarindu-si primarii din tara, nu este totusi aproape de ceea ce era obisnuit sa fie. Social-Democratii stiu foarte bine ca, de fapt, au cistigat fie pe barbile unor traseisti consacrati, fie pe ale unor primari intepeniti in scaune de multa vreme, fie pe-o antipatie pe care a reusit s-o stirneasca Traian Basescu. PSD-ul nu construieste, ci primeste resturi de voturi. Iar resturile de voturi nu inseamna si o optiune serioasa pentru stinga.
PNL-ul a cistigat in jur de 18-20%, depinde la ce ne raportam. Putin, daca ne gindim ca e partidul aflat la guvernare. Enorm, in fapt, daca stam si analizam contextul. Enorm, mai intii, pentru ca e cel mai bun scor postrevolutionar inregistrat vreodata de liberali intr-o participare neasociata la alegeri. Enorm, in al doilea rind, pentru ca este partidul care se afla pe cel mai accentuat trend ascendent, ceea ce deschide o excelenta perspectiva pentru generale. Enorm, in al treilea rind, pentru ca PNL a fost, indiscutabil, cel mai expus partid in ultimii patru ani. Permanent la guvernare si, inevitabil, supunindu-se riscurilor de imagine ale acestei situatii, permanent atacat de presedintele Basescu, permanent macinat de gafele teribile ale unor personaje comice din chiar rindurile sale, PNL-ului i se prevedea soarta PNT-ului. Si totusi, aproape de limita miracolului, liberalii nu numai ca au evitat asemenea soarta, dar au reusit chiar sa-si asigure acest scor foarte bun in alegeri, unul care le garanteaza multe pe viitor.
Iar acum recitesc ce-am scris mai sus si constat, simplu, ca n-am spus altceva decit niste clisee. Oricine poate face o asemenea analiza, una la mintea cocosului, sint de-acord. Insa, de curind, un foarte bun prieten facea urmatoarea observatie: noi ne ferim de clisee de parca ar fi vreo dovada de prostie. Cliseele insa tocmai de aceea au devenit clisee pentru ca ascund in ele adevarul, altfel nu s-ar impune in felul asta. Si ma linistesc. Si ma intorc pentru finalul acestui articol, pornind tocmai de la cliseele mele, catre liberali.
PNL-ul a trecut, in ultimii patru ani, prin perioade care ar fi trebuit, la o analiza rece, sa distruga orice partid. De la biletele lui Tariceanu catre Basescu, trecind prin stelele europene nearitmetice ale lui Adomnitei si prin gafele neeuropene ale lui Cioroianu, ajungind apoi la caltabosii lui Remes si multe, multe altele, PNL-ul ar fi putut sa fie astazi jos de tot. Nu e. Iar de-acum pericolele din afara, ar fi trebuit s-o vada liderii liberali, sint tot mai mici, nu-i mai pot afecta. Trendul e bun. Perspectivele sint, implicit, bune. Astea sint cliseele. Adica adevarurile. Iesirea din ele se produce insa, intr-un mod aproape stupid, printr-un razboi teribil ce sta sa inceapa in chiar interiorul partidului. Tariceanu si ai lui versus Orban si ai lui inseamna, intr-adevar, o distantare de clisee. Dar este singura distantare care, treptat, ar putea sa faca praf tot ceea ce au realizat pina acum, toata agoniseala de la locale. O batista pe tambal pina la generale ar fi fost mai mult decit binevenita. Sint curios daca-si vor da seama la timp de asta. Daca nu, atunci sa-i ascultam cum cinta. Numai ca noi, votantii, asteptindu-ne la un spectacol prost, am pregatit deja rosii, oua, varza si alte surprize. Iar daca vor continua astfel, la urmatoarele alegeri, in loc sa-si ridice miinile a victorie, liderii liberali vor fi nevoiti sa culeaga resturile aruncate de spectatori pe scena.