Vreau sa ma refer insa la alte plati, considerate in mod eronat ca fiind necesare pentru buna desfasurare a concediului romanului: transportul, cazarea si haleala pe litoral. Toti se freaca de seful de la sindicat ca pisica de prun, doar-doar or prinde mult norocosul bilet de odihna la juma’ de pret. Il facem sa se simta ca un pasa, sa-si dea o importanta pe care nu o merita, fiindca rolul lui nu e sa ne trimita sa stam cu sula in nisip, ci sa se bata cu patronul si cu toti badigarzii lui pentru salarii si conditii de munca mai bune.
Va explic acum cea mai ieftina varianta de sejur, pe care am probat-o anul trecut si ma pregatesc sa o aplic iar, in august. Am venit la mare cu trenul, cu nasul, bineinteles. In sezon nu mai conteaza cit ai sa-i dai, ca se merge pe cantitate. Cred ca m-ar fi luat si pe datorie. Dimineata la sapte eram in Constanta. M-am dezbracat la slip si m-am intins la somn pe cearsaf. Sa nu folositi crema de protectie! Pe la doispe am mincat ultimul senvis si m-am intors pe burta, pentru ca soarele amiezei sa-si faca datoria. Spre seara m-am ocupat si de cazare. Am sunat la salvare, acuzind dureri cumplite de cap si de piele, iar ei au venit chiar repede. M-au internat de urgenta, cu diagnosticul insolatie severa, anuntindu-ma cu tristete ca voi sta la ei cel putin o saptamina.
Era tot ce-mi doream. Medicii plecau acasa dupa-amiaza, raminea unul singur de garda, un curvar, care nu prea iesea din cabinet (avea si buda). Am dat cite cincizeci de mii la asistente, dupa care am inceput sa le amenint cu politia, pentru luare de mita. Mi-au dat banii inapoi si, de frica, nu au spus nimanui unde dispaream eu in fiecare zi, pe la cinci, intorcindu-ma cu slipul ud. Trebuia sa sacrific plaja de dimineata, dar avantajele erau mari.
Dupa o saptamina am primit biletul de externare, impreuna cu cinci minute de consiliere medicala pentru viitor. Am luat trenul spre casa si am sarit din el la Birnova, spre tristetea nasului.