Din când în când mă apucă – așa, dintr-un puseu de nostalgie după vremurile trecute – un chef și-un dor să scriu despre politică, despre lumea partidelor și a luptelor pentru putere, despre oamenii aceia aleși sau numiți să conducă România.
Mi-aduc aminte cu câtă îndârjire argumentam și criticam și judecam partide, guverne și decizii politice de pe la sfârșitul anilor 1990, de la începutul anilor 2000 și până mai încoace. Țineți minte? Iliescu, Văcăroiu, Adrian Năstase, Constantinescu, Ponta, Băsescu, Radu Vasile, Tăriceanu, Dragnea… ce mai, o pleiadă de politicieni numai buni de criticat sau de susținut, în funcție de opțiunile fiecăruia. Acum, după trecerea anilor, n-aș putea spune că erau neapărat niște personalități, dar măcar erau personaje, aveau niște contururi, identități, niște trăsături marcante acolo – fie și caraghioase sau enervante, dar erau. Chiar dacă erai neangajat politic, tot puteai scrie despre ei. Numai despre Ion Iliescu câte mii de pagini de pamflete politice s-au scris!
Și ce crize guvernamentale erau pe vremuri! Ce crize, ce conflicte, ce înfruntări în parlament și pe la talk-show-urile televiziunilor! Ubi sunt? Unde sunt dezbaterile de odinioară dintre Iliescu și Constantinescu, dintre Năstase și Băsescu, dintre Tăriceanu și Băsescu? Unde e doamna Udrea, cu taioarele ei, Emil Constantinescu, cu cei cinșpe mii de specialiști, Adrian Năstase, cel căruia nici nu mai știu dacă i s-au numărat ouăle? S-au dus, au trecut în uitarea mediocrității cotidiene, unde își prefiră, poate, și ei amintirile dintr-o lume politică mai vioaie. Nu mai competentă, nici mai democratică, dar mai aducătoare de rating și, aș zice, mai imaginativă.
Fiindcă n-aș zice că astăzi avem guverne mai eficiente, parlamentari mai competenți, administrație mai capabilă sau premieri mai relevanți. Avem doar mai puțin circ – și m-aș fi împăcat cu lipsa circului dacă am trăi într-una din acele țări în care nici nu-i neapărat nevoie să știi cine e la guvernare – și nici nu contează foarte tare –, fiindcă lucrurile sunt oricum puse pe un făgaș bun și, oricine ar administra țara, nu face decât ajustări mărunte. La noi însă e invers sau pe dos: oricine ar administra țara, o face prost, tendențios și haotic – așa că, într-un fel, tot nu contează cine guvernează. Iar asta e îngrijorător.
În felul lor, personajele memorabile reușesc să miște societatea (mai mult sau mai puțin civilă), să mobilizeze, să producă schimbări prin acțiunile și gesturile lor, fie ele bune sau rele. Personajele politice provoacă reacții și contrareacții, mențin reactivitatea populației sau măcar a unei părți din ea. La ora actuală însă am ajuns să avem o clasă politică cu caracter de castă, a cărei singură calitate este aceea că e implicată în angrenajul politic. Altfel, figurile din prima linie n-ar fi prins acum douăzeci de ani nici măcar un scaun în rândul al treilea din sală. Nici nu sunt figuri, ci nume: Cîțu, Ciucă, Ciolacu… parcă ar fi selectați alfabetic: rândul ăsta mergem cu litera C, data viitoare trecem la D. Nici măcar foarte vocala doamnă Șoșoacă nu e altceva decât o variantă de Vadim Tudor mai puțin educată. Clasa politică de la noi s-a birocratizat, a devenit o masă de costume lipsite de convingeri, de ideologie, de idei, o întruchipare balcanică a politicianului „de teflon“, de care nu se prinde nimic. Cei aflați la putere dau senzația că nu o dețin sau, dacă o dețin, că nu știu ce să facă cu ea, iar cei aflați în opoziție nu par să facă nici un fel de opoziție. Sunt întruchiparea muncitorului din perioada comunistă care mergea la slujbă doar ca să se afle în treabă, timpul trece, leafa merge și mai facem și nou un cuțit la strung pentru vecinul, mai aranjăm un contract, mai luăm un spor și pensie specială. În trei decenii, cam asta s-a ales la noi din nobila idee a democrației parlamentare.
Și-atunci despre ce să scrii? Despre masa aia uniformă și indistinctă? Despre un președinte ales pentru neasemuita calitate de a avea nume de sas? Despre neputința de a scrie despre politică? Nici măcar asta n-o poți face prea des. Ei, ce vremuri erau odinioară!
1 Trackback