Am văzut destule concerte de muzică contemporană în 2021, mai ales în luna septembrie, la Festivalul Enescu, dar cele care mi-au provocat introspecții neașteptate s-au întâmplat săptămâna trecută, la Sibiu. Nimic din ariditatea care poate strivi uneori curiozitatea spectatorului, nimic din morga specialistului. „Minunata Muzică Nouă” a fost ceea ce și-a dorit să fie: un festival revigorant și prietenos cu publicul, care a celebrat interdisciplinaritatea muzicii cu celelalte arte.
Dacă romanul lui Aldous Huxley vorbește despre o distopie, numele celui mai nou festival de muzică nouă care îl parafrazează la Sibiu e despre viitorul creației sonore și explorarea acesteia: „Contextul în care a luat naștere acest festival a fost creat de vremurile surprinzătoare pe care fiecare dintre noi le-am trăit odată cu al doilea val pandemic: am fost scoși din zona de confort și obligați să găsim soluții inedite pentru a fi împreună. Reușita acestui eveniment a arătat că perseverența și continuitatea sunt cele care ne vor ajuta să conturăm un viitor mai bun, atunci când pare că prezentul este o distopie“, spune dirijorul Cristian Lupeș, inițiatorul festivalului și managerul Filarmonicii de Stat Sibiu.
Iar acel everyone belongs to everyone else din distopia livrescă se transformă în cheia triadei creator – interpret – receptor, în care cei mai tineri spectatori sunt și cei mai importanți: „Muzica nouă, adaugă dirijorul stabilit de doi ani la Sibiu, este creată pentru generația viitoare. Li se adresează lor și de aceea are succes la copii, pentru că e a lor, nu a noastră. Cum va fi Sibiul peste 30 de ani? Cred că știu cel mai bine tot copiii, pentru că ei îl vor face să fie într-un fel sau altul“.
„Un imens segment de public, căruia trebuie să ne adresăm, îl reprezintă copiii, cei ce vor fi publicul din sălile de concert peste 10-15 ani. Copiii au și o curiozitate mult mai mare și o deschidere spre orice fel de artă“, spune și compozitoarea Diana Gheorghiu, prezentă la Sibiu cu un concert al Ansamblului IConArts.
„La concerte am observat foarte mulți tineri și chiar copii în sală, extrem de interesați de ceea ce se întâmplă. Copiii reacționează foarte bine la muzica contemporană, ei nu au prejudecățile noastre, de aceea sunt foarte optimistă“, a spus Cristina Uruc, compozitor și consultant artistic al Filarmonicii de Stat Sibiu. Unul dintre acești copii, prezent la aproape toate evenimentele festivalului, a fost recompensat cu o diplomă specială de participare. Pe lângă concertul „cu luminițe“ al ansamblului Couleurs, Sebastian nu va uita prea repede acest moment. Sper ca și viitorul lui să fie unul cu muzică de calitate.
Sebastian, cel mai tânăr participant la ediția a doua a festivalului Minunata muzică nouă, primește diploma de participare de la dirijorul Cristian Lupeș, managerul Filarmonicii de Stat Sibiu.
Construit în jurul temei interdisciplinarității și a colaborării creatorilor din diferite domenii pentru realizarea unor produse artistice cu impact cultural, festivalul de muzică contemporană de la Sibiu a însemnat și dialog. M-am bucurat să fiu moderatorul a trei dezbateri care au contrapus compozitori, interpreți, actori, regizori, coregrafi și manageri culturali, într-un dialog relaxat și incitant cu teme despre plurivalență și proiecte culturale interdisciplinare. Ramona Palade (Teatrul de Balet Sibiu), Cristina Lilienfeld (coregraf), Virginia Negru (coregraf), Diana Gheorghiu (compozitoare), Daniel Plier (Teatrul Național „Radu Stanca“ Sibiu), Mihai Zugravu (Teatrul de Balet Sibiu), Cristina Uruc (compozitoare), Cristian Lupeș (dirijor), Sorin Petrescu (pianist) și Werner Schulze (compozitor) au fost cei care au dezbătut în ciclul conferințelor Brave New Morning Talks.
Dar centrul de greutate al celei de-a doua ediții de sărbătoare contemporană a muzicii la Sibiu a fost, desigur, muzica live, aplaudată de un auditoriu impresionant, mai ales în condițiile reglementărilor sanitare care permit accesul în limita a 30% din capacitatea sălilor. De la primul concert, dirijat de Horia Andreescu pe 4 noiembrie cu prima audiție Aluvión, o lucrare dedicată de compozitorul Dan Dediu chitaristului argentinian Pablo Márquez, publicul a fost prezent într-un număr impresionant pentru vremurile pe care le trăim. În plus, vizionările online a evenimentelor din festival – concerte, conferințe, recitaluri și o expoziție Paul Celan – au adunat un număr record de 80.000 de vizualizări, pe tot parcursul desfășurării sale.
Pentru mine, Minunata muzică nouă a însemnat câteva revelații: pianistul și orchestratorul Sorin Petrescu, un veritabil filosof al artei sonore pe care îl admir pentru activitatea de promotor din Trio Contraste, care a reușit să inducă o fabuloasă tentă lichidă sonorității orchestrale alături de percuționistul Doru Roman în Undeva și altundeva de Theodor Țuțuianu, Sinfonietta lui Werner Schulze, o lucrare monumentală a compozitorului austriac, cu un Saltatio final-mandală exuberant și regenator, umorul absurd și eficient al lui Dan Dediu din Shopping Chopin, un rapel fascinant la Tablourile dintr-o expoziție pentru care orchestra sibiană dirijată de Cristian Lupeș a fost aplaudată frenetic, dar și talentul tânărului dirijor Cristian Spătaru, care a orchestrat un jam session poate cam eclectic și aglomerat în reuniunea componistică din programul JAZZT Vivaldi în compania sopranei Rodica Vica.
Un moment revelator a fost și recitalul clujenilor din Couleurs, tânărul ansamblu condus de compozitorul Alexandru Ștefan Murariu, care a creat prin sunet și instalație de lumini o atmosferă specială: spațializare în Espaces VIII pentru ansamblu (primă audiție), parfumul culorii modale din Țiituri pentru vioară și pian de Adrian Pop și senzația dramatică a pulsației trecerii din Clocks pentru ansamblu de Doina Rotaru.
Ultima seară a aparținut Ansamblului IConarts cu un concert realizat de Diana Gheorghiu în cadrul proiectului Scara lăuntrică al UCIMR, un spectacol in memoriam Octavian Nemescu, la un an de la trecerea la cele veșnice a marelui compozitor, ce a încheiat ediția a II-a a Festivalului Minunata Muzică Nouă.
coregrafele Cristina Lilienfeld și Virginia Negru dansează pe Saecula-seculorum de Octavian Nemescu
„Majoritatea oamenilor par să fie deranjați de controversele muzicii; nu vor ca obiceiurile lor de ascultare să fie perturbate. Ei folosesc muzica pe post de canapea; vor să fie apărați, relaxați și consolați de stresul vieții cotidiene. Dar muzica serioasă nu a fost niciodată menită să fie folosită drept somnifer. Muzica contemporană, în special, este creată pentru a te trezi, nu pentru a te adormi. Are scopul să te miște și să te entuziasmeze, să te emoționeze și poate chiar să te epuizeze. Dar nu este vorba de același tip de stimulare pentru care mergi la teatru sau citești o carte? De ce să faci o excepție pentru muzică?“
Sunt cuvintele lui Aaron Copland, compozitor și dirijor american de secol 20, a cărui suită Appalachian Spring în formula originală pentru spectacol de balet a fost prezentată în premieră în România, tot la Sibiu, de dirijorul Cristian Lupeș într-o colaborare a Filarmonicii cu Teatrul de Balet. Iar dacă despre viitor și muzica lui s-a spus că aparține tinerei generații, noi suntem cei care trebuie să asigurăm acest viitor. Pe 6 martie 2022, într-o colaborare fără precedent care confirmă aura de centru cultural plurivalent, Filarmonica de Stat Sibiu, Teatrul Național „Radu Stanca“ și Teatrul de Balet vor monta Povestea soldatului de Igor Stravinski. Ne vedem în viitor!
credit Focus Sibiu/Dragoș Dumitru & UCIMR/Mihai Benea