Până la sfârșitul secolului trecut, genul fantasy nu prea a interesat marii producători de film dintr-un motiv foarte simplu: nu se dovedise rentabil. Literatura de gen nu era un mare succes mainstream, iar filmele, cu mici excepții, nu prea atrăgeau publicul în săli.
Spre sfârșitul de mileniu însă, pe măsură ce tinerele generații au crescut dopate cu Star Wars și alte producții de gen, a venit și rândul fantasy-ului să dea marea lovitură la cinema. Întâmplarea face ca asta să se fi petrecut în același ani, 2001, cu adaptarea a două mari serii ale genului.
Au trecut exact două decenii de când au fost lansate ecranizările primului roman din seria Harry Potter și a primului volum al trilogiei Stăpânul inelelor, Frăția inelului. Ambele filme au fost succese uriașe de public care au marcat profund Hollywoodul pentru următoarele decade. Unii au fost de părere că mare lor succes a fost și un răspuns emoțional la uriașa traumă a atentatelor de la 11 septembrie, din același an. Dar asta ar însemna să ignori imensa popularitate a cărților pe care aceste filme se bazau.
Primul film Harry Potter venea în momentul în care cărțile lui J.K. Rowling, doar patru la număr atunci, deveniseră deja un adevărat fenomen editorial, cu un semnificativ impact social. Erau atât de populare, încât Steven Spielberg a refuzat să regizeze filmul, declarând că succesul lui ar fi fost atât de sigur încât „nu reprezenta o provocare“. De partea cealaltă, Stăpânul inelelor era deja cea mai iubită serie fantasy literară, dar filmul lui Peter Jackson era în mare măsură un pariu riscant, nefiind un succes atât de sigur la cinema.
Deși departe de a fi perfect, Harry Potter și Piatra filosofală a fost mai mult decât succesul sperat de producători, iar Hollywoodul n-a mai fost la fel. Atât Harry Potter, cât și Frăția inelului au deschis larg porțile studiourilor americane pentru fantasy și pentru literatura „young adult“. În anii care au urmat, toate marile cărți și serii de gen au fost adaptate sau măcar au constituit subiectul unui proiect de adaptare. Fantasticul, în special cel bazat pe valori comerciale deja consacrate, de la cărți la jocuri video și mituri clasice, a început să constituie din ce în ce mai mult subiectul filmelor propuse de studiourile americane, de la film la televiziune și streaming, grație popularității uriașe a seriei Urzeala tronurilor.
Un punct important în această percepție a fost momentul în care episodul ultim al trilogiei regizată de Peter Jackson, Întoarcerea regelui, a reușit un record de 11 premii Oscar, inclusiv pentru cel mai bun film și cel mai bun regizor. O adevărată premieră: până atunci, Oscarurile nu puseseră preț pe filmele fantastice, în afară de premii tehnice (efecte speciale, decor, muzică, sunet, etc.). Pe neașteptate, fantasy-ul devenea, în lumea filmelor mari, nu numai lucrativ, ci și respectabil.
Efectele speciale au devenit tot mai prezente, pentru ca azi rareori să fie lansat un film pe marile ecrane care să nu fie bazat pe cele mai noi tehnologii ale iluziei. Realizarea concomitentă a filmelor din trilogia lui Peter Jackson a arătat producătorilor cum se poate reorganiza procesul de producție într-un mod eficient pentru proiecte mai ample.
Ambele filme au dovedit că există un public care să reacționeze pozitiv la serii de filme – cu două decenii mai devreme, Hollywoodul nu miza prea mult pe continuări. Ele au pavat drumul spre apariția studiourilor Marvel și ale imitatorilor, al căror plan, cândva imposibil, de construire a unui univers cinematografic („un multivers“) este astăzi dominant în logica marilor studiouri.
Și în exploatarea până dincolo de logică a acestei mine de succes. Harry Potter a avut parte de opt filme, adaptând romanele din serie, Peter Jackson a fost silit să realizeze încă trei pelicule, întinzând până dincolo de orice limită adaptarea cărții Hobbit. Nici una dintre aceste francize nu se oprește: Harry Potter este continuat cu suita de filme Fantastic Beasts and Where to Find Them, Stăpânul inelelor este transformat de Amazon în serial TV.
Astăzi, la aniversarea lansării celor două filme, multe publicații serbează acest moment sub lozinca „20 de ani de magie“. Dincolo de ea, Hollywoodul de astăzi, alături de studiourile TV și streaming, pare un loc în care fantasticul, mai ales în versiunea cu supereroi, a ajuns să sufoce orice alt gen cinematografic, într-o domnie absurdă a francizelor și a logicii „reboot-reload-remake“.