O aprigă polemică s-a declanșat în Franța în jurul renovării catedralei Notre-Dame, distrusă în urma unui incendiu care a bulversat întreaga lume. Căci, deși președintele Macron a confirmat anul trecut că Notre-Dame va fi restaurată în forma inițială, proiectul amenajărilor interioare s-a dovedit caracterizat de „modernizare“ și „deschiderea spre artele contemporane“, așa cum a fost el dezvăluit în presă înainte de a fi supus joi Comisiei Naționale a Patrimoniului și Arhitecturii (CNPA).
Aceste „modernizări“ prevăzute nu au făcut decât să alimenteze temerile celor care susțin respectul față de patrimoniu și a provocat un val de reacții în presa franceză și internațională. „Va fi un Disneyland corect politic“, a titrat cotidianul conservator britanic „The Telegraph“, dând tonul unui val de reacții în întreaga lume.
Printre aceste schimbări, anunțate de preotul Gilles Drouin, responsabil cu proiectul, se numără amenajarea unui „parcurs educațional“ în interiorul acestei clădiri medievale, în care povestea biblică va fi spusă în mai multe limbi, de-a lungul unei serii de capele, fiecare dedicată unei culturi internaționale, iar ultima dedicată „mediului“. În acest timp, altarele, sculpturile clasice, confesionalele ar trebui să fie înlocuite de picturi murale moderne, cu instalații de sunet și lumină ce au scopul de „a aduce vizitatorii de la întuneric la lumină“. Ca să „dea chei de înțelegere pentru jumătatea din planetă care nu știe ce este o catedrală“, explică Christian Rousselot, directorul Fundației Notre-Dame. „Să explice muritorilor de rând, fie chinezi sau suedezi, ce înseamnă ceea ce văd.“
Operele unor artiști contemporani precum Ernest Pignon-Ernest, Anselm Kiefer sau Louise Bourgeois ar putea „dialoga“ cu arta vechilor maeștri, confirmă, „ca exemplu“, ministrul Culturii.
Vor fi amenajate bănci moderne, fiecare dotată cu o sursă de lumină, care să ofere un ambient mai „intim“ participanților la cele 2.400 de slujbe religioase și 150 de concerte care au loc, anual, în catedrală. Citate din Biblie pot fi proiectate în mai multe limbi.
O scrisoare publicată de „Le Figaro“ și semnată de peste o sută de personalități franceze printre care Stéphane Bern, Alain Finkielkraut și Pierre Nora, denunță aceste modificări, pe care le descrie drept „dispozitive de mediație la modă, pe care le regăsim în toate proiectele culturale așa-zis imersive în care stângăcia se împletește cu kitschul“. „Să respectăm opera arhitectului Viollet-le-Duc, munca artiștilor și artizanilor care au trudit să ne ofere această nestemată, să respectăm principiile patrimoniale ale unui monument istoric“, cer semnatarii scrisorii. „Căci ceea ce incendiul a cruțat, dioceza Parisului vrea să distrugă.“
Sunt temeri împărtășite și de experți francezi, precum istoricul Alexandre Gay sau arhitectul Maurice Culot, autor al mai multor cărți despre arhitectura religioasă, care, și el, crede că „este vorba despre Notre-Dame transformat în Disneyland“.
Justificarea acestor modificări, spune părintele Drouin, este să facă părțile mai ascunse ale catolicismului ceva mai accesibile turiștilor non-religioși. „Dar asta n-are sens“, comentează revista „National Review“. „De-a lungul secolelor, oamenii au mers la Notre-Dame tocmai pentru religiozitatea locului. Chiar și cei care îl văd ca un simplu monument istoric sunt capabili să îi recunoască valoarea culturală. Cei care vor Disneyland n-au decât să meargă la Disneyland!“
„National Review“ vede aceste planuri de modernizare într-un context mai larg: „Așa cum am văzut un simbol în imaginea unei catedrale în flăcări, aceste planuri spun și ele ceva despre cultura noastră. O capodoperă gotică ne îngrozește, dar e destul de ușor să trecem cu vederea ceea ce, într-un mod mai subtil, s-a pierdut sau a fost ruinat de-a lungul vremii. Luați în calcul cât de urâte sunt orașele noastre. Regretatul filosof Roger Scruton observa cum în Europa postbelică clădirile au devenit mormane urâte de beton și oțel, construite de «o națiune care și-a serbat victoria asupra lui Hitler comițând o sinucidere estetică». Parte s-a datorat unei etici post-moderne, parte unei presiuni politice crescânde care cere «inclusivitate», «diversitate» și «echitate» și, mai rău, parte se datorează lentei eroziuni a instituțiilor culturale ce ne țineau laolaltă. (…) Conservatorii s-au silit să explice ce vrem să conservăm, ceea ce ne leagă de strămoșii și rădăcinile noastre de prezent. Reacția a milioane de oameni din lume la tragedia catedralei este un exemplu puternic de conservatorism în acțiune. În adâncul sufletului, majoritatea știe ce trebuie păstrat. Și, având în vedere ferocitatea opoziției la conservatorism, acest instinct merită încurajat“.
„Cu toate acestea“, crede istoricul Mathieu Lours, autor al mai multor volume despre catedrale, „acest proiect se înscrie într-o lungă tradiție a mutațiilor în sânul Notre-Dame de Paris“, făcând referire la trei mari renovări prin care a trecut monumentul, în Evul Mediu, în timpul lui Ludovic al XIV-lea și în secolul al XIX-lea.
„Incendiul din 15 aprilie 2019, care a provocat o emoție considerabilă, a dovedit fragilitatea acestor edificii pe care le credeam eterne și a dat un statut pasional a tot ceea ce ține de Notre-Dame de Paris. Cearta ce însoțește restaurarea catedralei, prevăzută a ajunge la final în 2024, este departe de a se termina“, conchide ziarul „Le Figaro“.