Pandemia a făcut ca ultimii doi ani să fie cu totul atipici pentru industriile care alimentează cultura populară. Dar, dincolo de virus și impactul lui devastator, în ultimele 12 luni s-au petrecut câteva lucruri al căror impact se va face simțit cu prisosință de acum înainte.
– Implozia Time’s Up. Parcă niciodată în istoria lui, Hollywoodul (și nu numai) nu a fost atât de zguduit atât de rapid și de sever ca în ultimii ani, odată cu declanșarea mișcării MeToo. Aparent legitim la început, ca răspuns la practicile celor puternici din marile studiouri, MeToo a căpătat destul de repede alura unei isterii care provoacă și destule victime nevinovate. Numai că, în 2021, problema a aterizat în curtea Time’s Up.
Acesta, un grup non-profit fondat de un grup de celebrități hollywoodiene (Shonda Rhimes, Jessica Capshaw, Kate Capshaw, Ava DuVernay, Reese Witherspoon și Natalie Portman) care și-a asumat cumva conducerea mișcării, a dovedit că, de fapt, are o altă agendă decât cea afirmată. Prin acțiunile sale, Time’s Up s-a arătat mai devotat agendei Partidului Democrat decât apărării femeilor abuzate sau hărțuite sexual când s-a demonstrat că membrii cei mai de vază ai grupului au încercat să își ajute aliații politici, precum guvernatorul Andrew Cuomo sau pe susținătorul democrat Russell Simmons, atunci când aceștia au fost doborâți de acuze de hărțuire sexuală. Brusc, după această dezvăluire, schimbarea de ton a devenit foarte vizibilă: elita Hollywoodului s-a reținut de la declarații incendiare în unele cazuri, în vreme ce unele „victime“ ale MeToo (cum ar fi actorii James Franco și Louis C.K.) au căpătat curaj să se apere public de acuzații.
– Rezistența anti-woke. La fel, „anularea“ unor vedete cu diverse „probleme“, în special ideologice, a fost o constantă a culturii populare în ultimii ani. Numai că, în ultimul an, mulți au început să se opună pe față „culturii anulării“. Trendul pare să fi debutat când actrița Gina Carano a fost concediată de Lucasfilm. În loc să se plieze pe regulile ritualului culturii cancel, adică să își ceară scuze public pentru opiniile ei politice opuse ortodoxiei dominante (democrate) de la Hollywood, Carano a ales să lupte și să caute căi alternative pentru a-și desfășura activitatea. Ea a fost urmată de alte vedete americane care s-au răsculat împotriva ideologiei woke. Un scandal uriaș a fost provocat de popularul Dave Chapelle în show-ul său de pe Netflix care, la fel, a refuzat să se lase intimidat. În același timp, celebra J.K. Rowling a fost transformată de activiștii woke în cel mai mare dușman public după ce a refuzat să fie de acord cu aberațiile ideologiei trans. La fel, Rowling (deși părăsită de mulți care îi datorează bunăstarea și cariera) a ales să lupte. Exemplu lor va fi, fără doar și poate, urmat de alții în perioada care urmează.
– Schimbare în Marvel-verse. În ultima decadă, marile studiouri s-au pliat tot mai mult pe trend și și-au infectat cu ideologie woke atât produsele, cât și structura studiourilor în sine. În cazul Universului Cinematografic Marvel, cea mai de succes franciză a deceniului, lucrul acesta a început să fie foarte vizibil mai ales după succesul filmului Avengers: Endgame, în momentul în care Marvel a trecut la crearea de serii pentru noul canal de streaming Disney+. Spre dezamăgirea șefului Marvel Studios, Kevin Feige, publicul nu a fost încântat de noua direcție, iar finalul anului i-a arătat producătorului activist cum stau lucrurile de fapt: filmul Eternals, promovat mai ales pe baze de „diversitate“ și „reprezentare rasială“ a suferit un eșec financiar usturător, în vreme ce un Spider-Man: No Way Home, non-woke asumat, a bătut recorduri de încasări, nemaivăzute de dinainte de pandemie. O astfel de dovadă publică a ceea ce vrea cu adevărat publicul, sătul de ideologie și politică, are alura unei adevărate schimbări seismice. Nu e de mirare că, recent, noul CEO Disney, Bob Chapek, a anunțat o nouă direcție a celui mai puternic studio hollywoodian, o direcție orientată spre ceea ce vrea publicul și nu ceea ce vor producători înregimentați politic.
– Războiul streamingului. Pe acest front, lucrurile nu se desfășoară așa cum au plănuit marii producători, situație transpusă imediat în cotații bursiere sub așteptări pentru Disney, Netflix, Apple TV și Amazon Prime. Problemele nu țin atât de situația generată de COVID cât, se pare, mai mult de calitatea „contentului“ produs și promovat. Acesta, cuplat cu proliferarea ofertelor de streaming, tot mai diverse, vor face din acest domeniu un teren de înfruntare dinamic și destul de imprevizibil în perioada următoare.
De asemenea, este foarte posibil ca publicul să se fi obișnuit prea mult cu oferta Video on Demand (VOD) ca să se mai deplaseze în sălile de cinema, așa cum pare a dovedi șirul de eșecuri comerciale înregistrat în 2021 de filmele celor mai mari regizori de la Hollywood, precum Steven Spielberg. Guillermo del Toro. Ridley Scott sau Lin-Manuel Miranda. Ceea ce, spun unii specialiști, ar putea face ca, studiourile să înceapă să mizeze tot mai mult pe modelul VOD, în dauna tradiționalei săli de cinema.