În ultimul episod al serialului The Book of Boba Fett, parte al francizei Războiul stelelor, realizatorii s-au apropiat extrem de mult de idealul de cinema al lui Georges Méliès: imaginație, iluzie și emoție, reușind un adevărat tur de forță. Abandonând temporar acțiunea principală a seriei, ei și-au permis extravaganța de a-l face erou principal pe Luke Skywalker, la fel de tânăr cum apărea în 1983, în Return of the Jedi.
O uriașă reușită tehnologică, acest episod ar putea face ca studiourile Lucasfilm să fie acuzate că mizează mult prea mult pe nostalgie, dar asta înseamnă să ignori faptul că Star Wars nu este numai o simplă serie de filme, ci un real fenomen cultural, un adevărat mit modern.
Deja acum doi ani, apariția lui Luke, întinerit digital, în serialul The Mandalorian, provoca un imens val de emoție pentru câteva generații de fani, care făceau să explodeze recordurile de audiență. Asta în ciuda faptului că Luke arăta destul de „fals“, prea „făcut pe calculator“. Tehnologia de de-aging, „întinerire digitală“, este tot mai folosită la Hollywood, dar încă nu este bine pusă la punct. Însă, în episodul din The Book of Boba Fett, saltul calitativ este enorm.
Asta are poate o legătură cu faptul că Lucasfilm a luat decizia înțeleaptă de a-l angaja pe un anume Shamrock, un fan care, pe canalul lui de YouTube, a dovedit că poate face mult mai bine efectele speciale ale Lucasfilm doar cu resursele proprii, arătând că, grație unor tehnologii revoluționare precum deepfake, (aproape) oricine poate realiza, acasă, magie cinematografică.
Hollywoodul e pasionat de de-aging de ceva vreme, primele exemple notabile putând fi urmărite în X-Men: The Last Stand (2006), The Curious Case of Benjamin Button (2008) și, mai recent, în filmul lui Scorsese The Irishman (2019). La fel de impresionantă este întinerirea lui Kurt Russell în Gardienii galaxiei 2.
În paralel, tehnicienii au căutat soluții pentru realizarea a ceea ce producătorii doresc de multă vreme, așa-numiții „actori virtuali“. Cele mai mari reușite au fost marcate de Lucasfilm prin readucerea la viață a lui Peter Cushing, decedat în 1994, în Rogue One: A Star Wars Story (2016) și, apoi, cu apariția lui Luke în The Mandalorian. Rolul nu mai este jucat decât parțial de actorul original, Mark Hammill. Noul Luke este o combinație între silueta unei dubluri și vocea lui Hammill recreată sintetic pe calculator. Iar un alt studio vrea să realizeze Finding Jack, un film în care rolul principal va fi jucat de un James Dean complet reînviat prin magie CGI.
Cu astfel de tehnici de efecte speciale, filmul bate la ușa unei noi ere, cea a „actorilor eterni“, când mari vedete ar putea juca la nesfârșit în filme și, poate, și-ar vinde drepturile asupra înfățișării lor unor mari studiouri. Nu este o glumă; încă din 2018, revista „Technology Review“ anunța că mulți actori se lasă scanați digital de specialiștii de la firme precum ILM sau Digital Domain, conservându-și înfățișarea (contra unei mari sume de bani, probabil) pentru a putea fi utilizată ulterior.
Deocamdată tehnologia de-aging este scumpă: un cap digital costă cam un milion de dolari, iar realizarea unui cadru de film, 30-100.000 de dolari. Dar tehnologia avansează, iar tehnica deepfake, la îndemâna oricui vrea să o folosească, alături de tehnologii audio precum additional dialog replacement (ADR), desenează un viitor apropiat foarte interesant pentru film.
Aceasta însă pune deja probleme de natură etică, vizibile după apariția deepfake care folosește inteligența artificială pentru a schimba, pur și simplu, imaginea unui actor cu a altuia. De multe ori, deepfake, pus la dispoziție online acum câțiva ani, anonim și gratuit, a fost folosit în scopuri rele, la trucarea unor filmări sau pentru a realiza false filme pornografice cu celebrități.
De asemenea, ele aduc în discuție viitorul filmului. Va mai fi considerată utilizarea actorului virtual o adevărată performanță actoricească într-un viitor apropiat sau va fi doar o sofisticată tehnică de animație? „Orice poate face un film, pentru a face povestea mai bună, va fi folosit“, crede Beau Janzen, profesor la Gnomon School of Visual Effects, Games, and Animation.
Deocamdată, pentru Lucasfilm aceste tehnologii nu pot decât să anunțe un viitor plin de posibilități narative. Se spune că în episodul din săptămâna următoare din The Book of Boba Fett își va face apariția însuși Han Solo, jucat de un Harrison Ford întinerit digital. Dacă astfel de experimente vor reuși (iar tehnologia evoluează cu mare viteză), în numai doi-trei ani Lucasfilm ar putea să realizeze un întreg film de cinema cu actorii legendari din prima trilogie Războiul stelelor. De exemplu, ar putea adapta foarte bine celebra trilogie Heir of the Empire a lui Timothy Zahn, o continuare directă a acțiunii din Return of the Jedi, care, la începutul anilor ’90, a avut un uriaș succes de librărie.