250 de ore de interviuri
In urma muncii pe teren a colegilor de la IICCR, finalizata in proportie de 90-95% in ceea ce priveste provincia (urmind ca in ultima sa etapa sa fie acoperita si zona Bucurestiului), s-a constituit o substantiala arhiva de marturii ale fostilor detinuti politici, care cuprinde circa 250 de ore de inregistrari. Multe din interviurile realizate sint inedite, proiectul fiind gindit de natura a scoate la lumina in primul rind (insa nu exclusiv, din motive obiective) persoane care nu si-au destainuit pina acum experientele de detentie. Cu exceptia Bucurestiului, unde exista inca o plaja relativ larga de victime disponibile, am incercat sa realizam intre trei si cinci interviuri in fiecare judet al tarii, in functie de persoanele identificate. Am fost sprijiniti in actiunea de identificare a martorilor atit de Asociatia Fostilor Detinuti Politici din Romania, cit si de Federatia Romana a Fostilor Detinuti Politici si Luptatori Anticomunisti. Un prim beneficiu pentru cercetatorii istoriei recente este faptul ca arhiva audio-video rezultata in urma muncii de teren este la dispozitia oricui e interesat sa o acceseze si valorifice.
Victimele pot aduce la lumina multe date si episoade care lipsesc cu desavirsire din documente
Din punct de vedere editorial, proiectul presupune aparitia a cinci volume de interviuri, primul aparind la sfirsitul lui 2007, iar urmatoarele doua fiind in curs de finalizare. Importanta publicarii si aducerii la cunostinta publicului a acestor marturii este dubla. Pe de o parte, din punctul de vedere al cercetarii istorice, depozitiile celor care au trecut prin temnitele comuniste sint de o importanta deosebita atita timp cit accesul la documente este in continuare partial, iar felul in care au fost ele intocmite de catre Securitate ridica mari semne de intrebare cu privire la obiectivitatea lor. Victimele pot aduce la lumina multe date si episoade care lipsesc cu desavirsire din documente. Este lesne de inteles de ce Securitatea nu avea nici un interes sa consemneze tratamentele inumane la care isi supunea detinutii politici, fie ca acestea se refereau la regimul de detentie (mincarea insuficienta si de slaba calitate, conditiile mizere de igiena, agresiunile verbale si fizice ale gardienilor etc.), fie la ordinele de initiere si aplicare a unor actiuni criminale cum au fost „experimentul” Pitesti ori executiile sumare, fara procese. Acolo unde apar informatii de acest tip, ele sint fragmentare si edulcoreaza realitatea, documentele fiind imposibil de utilizat ca unica sursa in creionarea unei realitati oneste a trecutului comunist. Tocmai de aceea plusul de informatii adus de marturiile acestor oameni este esential, pentru ca permite confruntarea si trierea datelor provenite din mai multe parti. Nu este de neglijat nici faptul ca documentele sint instrumente seci, lipsite de umanitatea si caldura care razbat din discutiile cu oamenii. Limba de lemn tipizata a Securitatii nu putea (chiar de ar fi vrut, ceea ce nu este cazul) sa redea episoadele emotionante care se desfasurau in inchisori de sarbatorile religioase, de pilda, ori comportamentele detinutilor – atit cele demne si fratesti, cit si cele ale caracterelor mai slabe.
Represiunea comunista nu s-a incheiat in perioada Dej
Pe de alta parte, cititorul obisnuit are sansa de a cunoaste regimul comunist asa cum a fost el, lipsit de cosmetizari, dar si de acuze ori regrete. Cei mai multi fosti detinuti politici vorbesc fara patima despre suferintele pe care le-au indurat, acceptind faptul ca si-au sacrificat tineretea pentru un ideal si ca jertfa lor era necesara pentru istorie. Gaunosenia propagandei comuniste iese pregnant la suprafata atunci cind vedem ca foarte multi reprezentanti ai claselor sociale pe care regimul se baza in teorie (muncitorimea si taranimea) au fost intemnitati pentru vinovatii mai mult sau mai putin reale. Printre fostii detinuti politici se regaseau oameni din toate categoriile sociale, de toate culorile politice, de diverse nationalitati si religii, ceea ce demonstreaza ca regimul comunist a fost impus Romaniei si nu a fost niciodata acceptat cu adevarat de catre populatie, iar represiunea nu s-a incheiat in perioada Dej, caci au fost destule arestari politice si dupa 1964 – astfel de cazuri apar si in volumul nostru. Mai mult decit atit, caracterul aproape arbitrar al arestarilor si condamnarilor ii poate lesne determina pe cei mai in virsta sa isi imagineze ca puteau fi chiar ei in aceasta situatie, cita vreme orice cetatean era vazut de regim ca fiind un potential pericol.
Fiecare poveste este unica in felul ei, dar ajuta la recompunerea tabloului socio-politic al vietii sub comunism. Firul care leaga marea majoritate a marturiilor este tocmai lipsa resentimentelor acestor oameni – lucru frapant daca ne gindim la isteria cu care diversi nostalgici comunisti ne cer sa nu dezgropam trecutul. Sint multe lucruri pe care un cititor (profesionist ori ba) le poate intelege parcurgind aceste interviuri. Facind o analogie intre viata din carcera si viata cotidiana contemporana, o sa vedem ca cei care au suferit in temnite au gasit punctele de sprijin in momentele de cumpana in doua lucruri esentiale: credinta in Dumnezeu si suportul familiei (ultima, desigur, se refera la momentele de dupa eliberarea din inchisoare). Este o intelegere a vietii pe care noi o atingem arareori astazi.
*Cf. Art. 3 din Hotarirea nr. 1.724 din 21 decembrie 2005 publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 1195 din 30 decembrie 2005.
Cartea
Experiente carcerale in Romania comunista, vol. I
Coordonator Cosmin Budeanca, Editura Polirom, 2007
Volum aparut sub egida Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului in Romania
Instaurat prin abuzuri, torturi si tratamente inumane aplicate „dusmanilor politici si de clasa”, regimul comunist ramine o etapa inca insuficient cunoscuta a istoriei Romaniei. Volumul, primul dintr-o serie de cinci, completeaza imaginea acestui regim prin interviuri cu persoane care, in majoritate, nu si-au facut cunoscute experientele de detentie pina in prezent. Fostii detinuti politici descriu cum au perceput instaurarea comunismului, motivele si metodele arestarii, derularea anchetelor si proceselor, detentia, eliberarea si reinsertia socioprofesionala. Accentul marturiilor cade pe conditiile din inchisori – persecutiile, hrana, celulele, viata religioasa etc. –, conturindu-se astfel o imagine detaliata a penitenciarelor, dar si portrete ale detinutilor.
Coordonatorul
Cosmin Budeanca
Este seful Serviciului Muzee-Memorie in cadrul IICCR. A absolvit Facultatea de Istorie si Filosofie, sectia Istorie, Universitatea „Babes-Bolyai”, Cluj-Napoca, si masterul de Istorie Orala al aceleiasi universitati, unde in prezent este doctorand in istorie orala – mentalitati colective. Intre noiembrie 2000 si mai 2006 a fost cercetator la Institutul de Istorie Orala din cadrul Universitatii „Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca. Este beneficiarul mai multor burse, granturi si stagii de documentare. A publicat o serie intreaga de studii si lucrari din domeniile istoriei recente, istoriei orale, imaginarului social si mentalitatilor colective, dintre care amintim: Experiente carcerale in Romania Comunista, I (coord., Editura Polirom, 2007), Rezistenta anticomunista. Cercetare stiintifica si valorificare muzeala, I-II (ed., 2006), Enjoying Teaching – Oral History in the Classroom (coautor, 2006), Rezistenta anticomunista din Romania. Grupul „Capota-Dejeu” (1947-1957). Marturii (ed., 2006), Miscarea de rezistenta anticomunista din Romania. Grupul „Cruce si Spada”. Marturii (ed., 2005), Rezistenta armata anticomunista din Romania. Grupul „Teodor Susman” (1948-1958). Marturii (ed. 2004), Rezistenta armata anticomunista din Apuseni. Grupurile „Teodor Susman”, „Capota-Dejeu”, „Cruce si Spada”. Studii de istorie orala (coautor, 2003), „Suferinta nu se da la frati”. Marturia Lucretiei Jurj despre rezistenta anticomunista din Apuseni (1948-1958) (coautor, 2002).