Dragi români, voi iubiți Paștele? Îl iubiți, așa-i? Și cum îl iubiți?
În România, pentru credincioșii ortodocși (și, ceva mai devreme, pentru cei catolici) vine Paștele. Începe tradiționala agitație bianuală, perechea celei de la Crăciun: pregătirile de Paște, curățenia de Paște, cumpărăturile de Paște. E și normal: de vreme ce ne știm creștini de atâta amar de vreme, celebrăm la intensitate maximă acest moment, cea mai importantă sărbătoare a creștinismului – învierea lui Iisus Hristos.
Sigur, cei mai mulți dintre noi n-o mai celebrăm cu aceeași forță a trăirii cum o făceau primii creștini. Odinioară, cu secole în urmă – nu chiar atât de multe totuși –, dimensiunea mistică era fundamentală pentru trăirea Paștelui, iar toate pregătirile care se făceau pentru a întâmpina sfânta sărbătoare erau legate de nevoia credinciosului de a se curăți – în toate sensurile – pentru momentul sacru al Învierii, după chinuitoarele patimi ale Fiului Domnului. Curățenia spirituală, curățenia trupească și curățenia din case erau elemente comune ale aceluiași ritual comunitar.
Mai apoi, odată cu trecerea vremii și laicizarea lumii creștine (dar nu de tot, niciodată de tot!), misticul s-a transformat în mare măsură în ceremonial, deși fără să dispară complet. Dimensiunea pământească și comunitară au ajuns să domine, așa că de-acum, chiar dacă un credincios autentic se îngrijește de curățirea sufletului în așteptarea marii sărbători, sarcina esențială a fiecărei gospodării – și, de obicei, gospodine – a devenit curățirea casei și pregătirea mesei de sărbătoare. Participarea la slujba de Înviere a rămas o necesitate, dar mai degrabă una socială, de reafirmare a coeziunii unei comunități. Nu fiindcă oamenilor le-ar fi scăzut credința – ea e atâta câtă e –, ci fiindcă ea devine tot mai mult o problemă intimă, privată. Dar, fie că ești sau nu credincios, trebuie să ai mare grijă să nu te prindă marile sărbători cu casa necurățată, cu covoarele nebătute, cu praful neșters și fără o masă de Paște încărcată. În sinea ta poți trăi Învierea Domnului cum vrei tu, dar mai înainte ai grijă să mături, să aspiri, să speli, să freci, să lustruiești și să gătești, altfel n-o să simți că trăiești pe deplin sărbătoarea. Ca să nu mai vorbim de ce o să zică vecinii sau rudele!
Nu e mult de când am intrat și noi în rândul lumii capitalist-liberale și savurăm pe deplin consumerismul societății moderne. Era inevitabil, chiar obligatoriu să îl simțim mai acut tocmai pe timpul sărbătorilor: e parte din lumea în care trăim și se ajustează la
ritmurile comunității. Așa se face că de-acum ceremonialul e dublat și concurat de un avânt comercial ce ne stimulează pe toate căile să cumpărăm și să consumăm. „Iubești Paștele?“, suntem întrebați retoric într-o reclamă. Da, sigur că da, zic în gândul meu. Și-atunci ce? Mi se spune imediat: „Trăiește Paștele!“. Sigur, nu chiar mistic sau ceremonial, deși nimeni nu mă împiedică să o fac și așa.
Dar, cum aflu din reclamă, mai am și alte opțiuni sau facilități de moment: pastă de mici din carne de porc la un preț incredibil de avantajos. Numai pentru creștini, îmi zic imediat, fiindcă e evident că musulmanii sau evreii practicanți nu ar fi atrași de o asemenea ofertă și degeaba i-ai întreba dacă iubesc sau nu Paștele. Sigur, iubim Paștele și cumpărăm pastă de mici și poate facem și un grătar simbolic undeva – pe dealul Golgotei, îmi trece prin minte un gând păgân.
Adevărul e că întrebarea mă irită un pic. Cum să „iubești“ Paștele? Pentru că e o sărbătoare, s-ar putea răspunde. Doar că nu e tocmai o sărbătoare veselă – e una a bucuriei, dar nu veselă, dacă te gândești la Săptămâna Patimilor.
Întrebarea nu e însă mai ridicolă decât o urare citită tot într-o reclamă, pe un panou mare, în urmă cu câțiva ani: „Îți urăm să ai un Paște fresh“. Cum adică fresh? În sensul că Iisus Hristos moare și apoi învie, așadar e iarăși fresh, spre uluirea tuturor? Sau e vorba doar de mâncarea pe care o cumperi ca să o pui pe masa de sărbătoare? Doar că, din perspectiva asta, aș prefera ca toate mesele, fie ele de sărbătoare sau comune, să fie fresh. Iar sărbătoarea să rămână măcar ceremonială. Că de cumpărat, fresh sau nu, tot cumpărăm. Paște fericit!