Despre mulți autori se spune că abordează teme recurente. Iubirea, despărțirea, abandonul de sine, moartea, părți specifice din trupul unei femei, vinul sau o portocală, fiecare cu fixațiile lui. Faptul că a mea ține de pantofii sport se poate numi recurență originală, nu?
Am, ca majoritatea covârșitoare a românilor, o cumnată stabilită în Milano. Vine rar în țară, de obicei la început de iulie, eliberează copiii în curte și răsuflă ușurată, știind că are parte de câteva zile în care doar bunica lor, soacra mea, va absorbi urletele de fericire ale nepoților crescuți în spiritul libertății de expresie. În rest, ne invită la Milano destul de des.
Sunt câteva ritualuri familiale împământenite, teme recurente ale conviețuirii noastre ca neamuri. Unul este seara în care mergem la restaurantul cu specific asiatic și mâncăm chestii nevăzute nici măcar de canalul Discovery. Apoi meciul de pe San Siro, indiferent cu ce echipă joacă Inter Milano, fiindcă mi s-a spus că sunt interist și, în cele din urmă, în ziua premergătoare plecării este musai să întreprindem goana după pantofi sport. Un fel de shopping terapie pentru fete, cu efect util în picioarele mele. Nici măcar nu mă chinui să caut prin rafturi. Sunt așezat pe scăunel, ca un preșcolar cuminte și mi se aduc spre probare tot felul de modele, care mai de care mai recente și, trebuie să recunosc, destul de scumpe, fiindcă se pare că sunt cumnatul ăla bun, care merită răsfățat.
De obicei primesc modele ale unor mărci arhicunoscute, izvoare de sinecdoce. Tot ce trebuie să fac pentru a-mi arăta recunoștința este să le port cu pantalonii un pic scurtați ca să fie vizibil brandul. Anul trecut s-a întâmplat însă o fractură culturală între surorile latine România și Italia. Cumnata a insistat să îmi cumpere niște pantofi sport marca Saucony. Știu că sună ciudat, nici eu nu auzisem de ea, dar toată Italia da. Comozi? Puțin spus, mă simțeam de parcă pășeam pe burți de luptători de sumo în timp ce ei, cu mânuțele lor ca niște pâinițe, îmi masau, unul câte unul, degetele picioarelor.
Nu poți, domnule, să porți un brand inexistent în țara ta, fiindcă devii inexistent împreună cu el. Am sperat, sincer, că în câteva luni toată România va purta pantofi sport Suacony, iar eu voi defila agale pe Copou, mascându-mi atenția de a nu călca pe nimic murdar sau cleios, dar am sperat degeaba. Ce aveți, oameni buni, nu se mai dă din Milano ora exactă în modă? Cât să mai stau așa, ca un paria, cu papucii ăștia în cutie? Cumnatei ce să-i spun?