În afară de prezenta, mai avem încă o ediție de jurnal și gata.
Sâmbătă, 14 mai
Adevăr le profețesc vlahilor: nu mai apucă în viața asta nici președinte, nici prim-ministru, nici ministru care să fi citit în viață altceva decât meniul și serii de bancnote, Doamne ajută.
Vineri, 13 mai
Dacă tot erau să-l încalțe pe Oprescu, dar nu-l găsiră la adresă, îmi aduc, iată, aminte cu mare plăcere vorba unui homeless de pe strada unde locuiam în capitala vlahilor, pe vremea dnei Firea: „Și Oprescu fura, dar măcar nu făcea nimic“. Era o vorbă spusă cu năduful omului deranjat că toată ziua erau petreceri, spre a fi frumos, că așa făcea doamna, de ne umblau homeleșii cu ochii cârpiți de somn, ehe…
Of. Nici cunoscutul șpăgar ordinar Oprescu, la îndemnul căruia vlahii au elevat acum câțiva ani cel mai mare cârnat din lume (cartea recordurilor!), nu a fost găsit acasă când veniră să-l ducă un pic pe drumul spre pușcărie. Pare un blestem pe capul bieților vlahi, serios. Of, chiar și domnul doctor… Dacă nu ne mai facem bine?
Ciolacu, da, domnule. Social-democrat – se vede și la ăsta. Pare un produs al modelului suedez, mai exact un produs al bufetului sudez, și mai exact un produs al chifteluțelor.
Mă uit așa la toarșul geral dr. plag. Ciucă și nu pot să nu îi remarc liberalismul. Are liberalismul în el, i se vede. E plin de liberalism geralul: îi iese Adam Smith pe la subțiori și mai multe nu. Țâșnește Hayek din geral.
Joi, 12 mai
Leul din Târgoviște era de fapt câine. Acum ce o să ne mai fie dat să aflăm: că leul românesc e de fapt moneda din Botswana?
Și patruzeci de ani de pușcărie dacă lua Piedone, tot era puțin. Și patru sute, ba chiar și patru mii. Piedone ar trebui să stea la pușcărie pentru eternitate. Și după ce se termină eternitatea, să mai stea o eternitate. E OK, justiția vlahă i-a dat pe hârtie patru, da’ până la anu’, de Sărbători, e acasă, cine mai trăiește o să vadă valahía la lucru, bravo.
Să nu fie tristuți vlahii: dacă e prea mare inflația a zis securistul Manole de la BNR să se bea câte un ceai de tei, întru liniștire.
Miercuri, 11 mai
Ca mâine trec în sfârșit cei cincisprezece ani de care avea nevoie România să ajungă la nivelul necesar de prostie încât să-și ungă președinte faimosul Prostănac. Unde mai pui că, după zece ani cu Iohannis, Geoană o să pară Hawking.
Marți, 10 mai
Nu atât păturica pe genunchi, cât bănuții pe ochișori.
Luni, 9 mai
S-o fi autorecenzat Iohannis? Și dacă da, în care dintre case? Și pe cine o fi trecut capul gospodăriei? Pe Hellvig?
O notă din Jurnal, de acum șase ani: „Oradia. În fața mea la mini-market, trei unguri. Vorbesc ei pe limba lor, cer ce au de cerut. Îmi vine ideea. Zic, ia să cer eu o pâine, că vânzătoarea tot pe ungurește zicea ce zicea. Cer: sărut mâna, doamnă, o pâine. Se uită la mine, zâmbește frumos, orădenește, și zice: sunteți tare pișicher! Pișicher, auzi cuvânt! Iau pâinea, și iată-mă în Oradia cu o franzelă la subraț, trebuie să merg să văd o cazarmă, unde un prieten și-a făcut, acum șaizeci-și de ani, armata sa de cavalerie.
I-am promis. Ce să fac eu cu pâinea achiziționată strict pentru harfă? I-o ofer unui homeless foarte simpatic, cu ochelari de soare. Zic: pâine, neumblată la ea. Îmi mulțumește în maghiară. Chiar e frumos la Oradia“.