Dar The Dark Knight te lucreaza pe dedesubt, si nu frumos, si nu stiu daca e numai din cauza ca il vezi pe Heath Ledger si nu poti sa nu te intrebi cum de acel corp pina pe 21 ianuarie tinar, viu si frumos acum nu mai exista.
Ca un facut, apar mereu lucruri care nu te lasa sa nu-l simti pe Ledger alias The Joker prin preajma, chiar si cind nu e in cadru. Printre acestea, replica unuia dintre personaje: cei care mor de tineri devin eroi pentru ca n-au apucat sa se inraiasca. Da, daca mori tinar n-ai prea apucat sa gresesti. Nu stiu ce a gresit Heath Ledger (sau dimpotriva) de s-a dus asa tinar, cert e ca e genial in postura lui The Joker, rol cu care il pune-n umbra pe Jack Nicholson (a spus-o si Michael Caine), si pina si pe protagonistul Christian Bale (Jay Leno a facut gluma urmatoare: „Christian Bale le-a agresat pe mama si sora lui. E foarte usor sa-l enervezi, e suficient sa-i spui: «Cum de l-a batut Batman pe The Joker? The Joker era mai bun!»”.).
Intr-adevar, Heath Ledger e cel mai bun din film, mai bun si decit el insusi. De citeva ori il imita ceremonios si glumet pe Nicholson, dar reuseste de fiecare data sa treaca elegant si precis pe linga ingrosarea personajului si sa faca un The Joker esential, atit de abstract incit trece probabil dincolo de bine si de rau.
Nu te plictisesti pe durata celor peste doua ore cit tine filmul. Desi ti se poate parea la un moment dat cam lung, e mult mai bun decit Batman Begins/Batman – Inceputuri, din care acum nu-mi mai amintesc aproape nimic, pentru ca nu mi-a provocat nici o senzatie. Nu e doar spectaculos la nivelul divertismentului, dar e armonios si solid construit, si atent cu personajele sale – mi-au placut discretii ingeri pazitori ai lui Batman, interpretati de Michael Caine si Morgan Freeman, mi-a placut ca Batman e parca mult mai putin abstract si mult mai vital decit alter-ego-ul lui cotidian, Bruce Wayne, mi-a placut legatura subtila care se creeaza intre personaje si, in egala masura, felul in care toti actorii imbraca aceste personaje.
De partea cealalta, nu e o catastrofa, dar nici nu te inalta la cer
Nu pot spune acelasi lucru despre De partea cealalta, filmul lui Fatih Akin premiat la Cannes pentru scenariu si care pe mine m-a cam plictisit. Pe linga lipsa aproape completa a vreunui ritm interior, mi s-a parut pina si el prea putin interesat de propriile personaje si mult mai harnic in a le vintura pe ruta Germania-Turcia si a le pune sa intre in relatie unele cu altele sau sa treaca (neverosimil) unul pe linga celalalt. Filmul turcului Fatih Akin (lansat de cinematografia germana) nu e o catastrofa, dar nici nu te inalta la cer. E cu mult sub Gegen die Wand, poate si din cauza faptului ca-ti da senzatia ca a fost conceput dupa o reteta care prinde in momentul actual, cind granitele au fost spulberate si oamenii incep sa zboare sau, dupa caz, sa intre in deriva.
Mult mai sincer si mai onest mi se pare Fratele meu este fiu unic, realizat de italianul Daniele Luchetti, care nu face caz si nu se foloseste de problematica sociala ori istorica, concentrindu-se pe relatia dintre doi frati. Chiar daca unul e comunist, iar celalalt devine fascist, doar ca sa nu fie ca fratele sau (filmul e ecranizarea romanului Il Fascistocomunista, de Antonio Pennacchi), si chiar daca sint nu putine secvente care „somatizeaza” (pardon de expresie) o ideologie sau alta, interesul e mereu pus pe cei doi frati. Accio si Manrico nu sint ca dulcele cu saratul. De fapt, mezinul Accio (excelent interpretat de Elio Germano) e rebel de mic si chitit sa infrunte pe toata lumea, mai ales pe fratele sau cu care ar vrea sa semene (si pe care l-ar imita de n-ar fi atit de capos). Fascismul si comunismul devin pentru Luchetti monede de schimb pentru niste relatii umane pe care le construieste clar si sincer, si care devin si mai convingatoare gratie actorilor.
P.S. In textul precedent am dat o duda.
Vorbind despre Fratele meu este fiu unic,
am scris Anna Bonaiuto in loc de Angela Finocchiaro.
Imi asum duda.
Cavalerul negru/The Dark Knight. Regia: Christopher Nolan. Cu: Christian Bale, Heath Ledger, Maggie Gyllenhaal
De partea cealalta/Auf den anderen Seite. Regia: Fatih Akin. Cu: Baki Davrak, Nurgul Yesilcay, Hanna Schygulla
Fratele meu este fiu unic/Mio fratello e figlio unico. Regia Daniele Luchetti. Cu: Elio Germano, Riccardo Scamarcio, Angela Finocchiaro