Editia din 17 februarie 1904 bunaoara are drept „deschidere de dreapta” – cum i se spune in limbajul redactional astazi – un comentariu amplu pe tema noului examen de capacitate pentru fete. Catalogat drept mai greu decit cel al baietilor, examenul e motiv de reala ingrijorare pentru autorul articolului. Temerile nu sint insa legate de organizarea examenului in sine, cit de efectul sau asupra frumusetii candidatelor!
Caci unde sint vremile de altadata, cind totul era mai usor, cind abia intrase en vogue profesoratul, iar „moda maritatului incepuse deja a se discredita”! Atunci „de-abia aparusera primele bacalaureate”, iar „cine avea o fata bacalaureata o trimbita din Boian si pana-n Orsova. Si cautate mai erau bacalaureatele, pina si preten-denti se ofereau!”. Pe atunci se putea insa si fara bacalaureat, era de ajuns sa ai fata la o scoala normala sau la vreun pension particular, „isi ispravea fata studiile, o scoteai din scoala tinara, odihnita – macar ca programele de atunci se chemau incarcate – cu bagajul usurel… Abia aveai vreme sa o invirtesti in doua trei baluri si numai iata ca se publica un concurs. Toata lumea era admisa – era vremea lui „multi chemati, multi alesi”…
Apoi „ii tocmeai un profesor sa o prepare de profesorat si in doua trei luni ti-o dadea gata preparata, cu toata cartea invatata, numai buna sa deie concurs. Plata preparatorului varia dupa reputatia elevei, dupa cum era stiuta de hitra ori de simplisoara, dar se-ntelege si dupa reputatia preparatorului”.
Cei 5-600 de franci ii plateai jumatate inainte, iar cealalta jumatate dupa oraluri. „Caci asa era moda – tezele le facea fata singura, dar oralurile erau pregatite de preparator si trebuiau debitate ad litteram de catre candidata”… Si „fata reusea, se facea profesoara si profesoara raminea pe viata”.
Dar vremile acestea au trecut, caci iata, azi, la 1904, li se cere fetelor titlul de licenta in stiinte sau litere sau chiar de doctorat, intocmai ca la barbati! In ciuda faptului ca asta poate fi si bine pe plan national, este si un rau, „caci licentiatul, dar mai ales licentiata, chiar mai tarisori de ar fi ei devin modesti, sfiosi, fricosi”. Pe linga licenta, examenul de capacitate pentru fete le obliga pe sarmanele silfide sa dea probe la toate obiectele, in timp ce baietii dau la una singura, chipurile ca sa aprofundeze o singura specializare…
„Sarmane fete, parca le vad aruncindu-se pe carti ca sa le poata ceti la timpul scurt ce le sta inainte, cetind zi si noapte pana li se zbircesc pleoapele si li se ingalbineste obrazul! Slava domnului ca n-am fete!”