Nu e nici un secret astăzi că filmografia lui Spielberg este în foarte mare parte dedicată copilăriei și copiilor. Însă acum patru decenii, în iunie 1982, nimeni nu s-a așteptat ca autorul filmelor Duel, Fălci și Indiana Jones să vină pe marile ecrane cu E.T. the Extra-Terrestrial, o poveste despre un copil și prietenul lui extraterestru. A fost primul film în care Spielberg a vorbit direct despre copii și copilărie, iar influența lui este simțită și astăzi.
E.T. the Extra-Terrestrial este o poveste în care Steven Spielberg, ajutat de scenariul Melissei Matheson, își proiectează fascinația pentru OZN-uri într-o lume reală, marcată de elemente extrase direct din biografia regizorului. Filmul lui a rezonat imediat cu publicul de acum patru decenii și a avut încasări gigantice, mai ales în era respectivă, devenind și cel mai de succes film lansat în anii ’80. Chiar și astăzi, în era încasărilor de miliarde, E.T. the Extra-Terrestrial are câștiguri impresionante, de 800 de milioane de dolari. În același timp, povestea lui Spielberg cu extratereștri magici și copii singuri reușea să îi impresioneze și pe cei mai mari dușmani ai săi, criticii de film. De exemplu, E.T. a fost lansat în 1982 la Cannes (în afara competiției, desigur) și a fost recompensat imediat cu ovații, într-o eră în care puține filme aveau parte de astfel de primiri.
Despre E.T. s-a scris foarte mult, iar filmul a primit de-a lungul vremii mai multe interpretări. Pentru foarte mulți, el este o „poveste modernă cu zâne“, în care recuzita science-fiction este ajustată pe cerințele unui basm pur despre un copil și o creatură magică. Nu puțini au văzut în filmul lui Spielberg o parabolă religioasă, fie evreiască, fie, mai ales, creștin catolică. O interpretare despre care regizorul a declarat că nici un moment nu s-a gândit ca filmul lui să aibă un aspect religios. În fine, alți critici sunt de părere că E.T. the Extra-Terrestrial ilustrează perfect divertismentul din era Reagan, care laudă „sanctitatea familiei nucleare“ și, în același timp, respinge „interferența birocratică și supravegherea guvernamentală“.
Care este statutul lui E.T. the Extra-Terrestrial 40 de ani mai târziu, într-un peisaj cinematografic majoritar dominat de francize și remake-uri? Despre el se spune în continuare că este unul dintre cele mai mari filme făcute vreodată. A fost adăugat încă din 1994 în National Film Registry în Biblioteca Congresului american pentru importanța sa culturală. Faptul că a pierdut premiul Oscar în 1982 este considerat și azi una dintre cele mai mari gafe ale Academiei americane de film.
Mai presus de toate, E.T. the Extra-Terrestrial a devenit unul dintre acele puține filme clasice ale căror putere de fascinație se exercită asupra spectatorului indiferent de epoca în care este văzut și de moda zilei.
Este interesant de discutat influența pe care E.T. a avut-o asupra peisajului cinematografic ulterior, o influență vizibilă inclusiv (și mai ales) în producții precum Stranger Things, care mizează pe nostalgia după divertismentul optzecist. „E.T. a dat tonul filmelor în care punctul de vedere al protagoniștilor copii a fost preferat celui al adulților“, spune Molly Haskell, autoarea cărții Spielberg: A Life in Films. Este o abordare urmată de cele mai multe producții de gen. „În schimb“, notează un articol BBC, „elementele lui emoționale și timpul pe care filmul îl acordă vieții normale, de zi cu zi, a protagoniștilor, inclusiv felul în care nu se ferește să prezinte durerea și suferința, pare ciudat de demodat, și este mai degrabă asociat, astăzi, cu filmul de artă decât cu peisajul frenetic al blockbusterelor“.
„Dacă E.T. a lăsat o amprentă enormă asupra filmelor de după el, (…), el s-a și învechit în același timp, în sensul în care astăzi nu mai suntem obișnuiți cu o astfel de grijă pentru scenariu, pentru uluitorul lui meșteșug cinematografic“, scrie Caspar Salmon pentru BBC. „Rezistă el astăzi în ochii spectatorului modern? Molly Haskell îmi spune, oarecum criptic, că în cea mai mare parte rezistă, dar că ar trebui redenumit The Long Goodbye. Poate că, privit în acest sens, E.T. a semnalat nașterea unui alt cinema, dar a reprezentat și un soi de rămas-bun de la un alt tip de cinema, unul guvernat mai mult de emoție și în care acțiunea și fantezia erau cântărite în funcție de cât și ce aduc ele vieților umane autentice.“
FOTO: GettyImages