Continuăm Jurnalul.
Marți, 5 iulie
Ziua, ca hoții
Degeaba și-au pus vlahii imnul Deșteaptă-te, române, căci rămân grămadă. Durduliul tov. gen. dr. analf. plag. e salvat, hocus-pocus justiția vlahă, de consecințele hoției de un judecător pentru că e „nevoie de stabilitate“, să trăiț’. Ce face? Și românache doarme-n coteț, că altceva ce? E călduț. Avem nevoie de liniște, oameni buni.
Dar stai, că asta nu e tot, că mai avurăm un judecător de se făcu capră la general, păi da, cum, haida-haida. Cam asta a fost, deci, gata cu democrația, puteți uita. A fost frumos, nu se poate. Mai veniți dumneavoastră cu o adeverință în secolul următor.
Bun-venit, Belarus cu mofturi de lorzi. Popor cu nevoi speciale, pasionat de epoleți și epuleți, țară de securiști și sinecuriști, cunoaștem, dar chiar așa, bă nene, să te călărească Ciucă ziua în amiaza mare și tu să te tragi ca vaca-n porumb? Avea dreptate Fane Spoitoru, săracu’: cea mai țară proastă.
Luni, 4 iulie
O notă de acum cinci ani, întru aducere aminte: „Nu era de-ajuns că era Guvernul plin de lache, acum e plin și de rache“.
O notă de acum trei ani: „Nu știu de Ion Iliescu, dar Dan Pulea sigur e nemuritor. Și fratele său mai mic, Dan Boulea“.
Duminică, 3 iulie
Am văzut în presa de specialitate poze pe larg cu entitatea care îl reprezintă în instanță pe infractorul Mazăre, o știți, doamna guccigucciguccigucci – în mod surprinzător n-avea și hermes, dar poate nu m-am uitat eu bine.
Sâmbătă, 2 iulie
Am avut un vis de noapte inedit. Pământul fusese cucerit de o civilizație superioara, iar oamenii – câți supraviețuiseră – duceau acum o viață de pisici. Leneveau, se obezificau, stăteau la poza, făceau mofturi la mâncare (plic!), se împerecheau când intrau în călduri și așa. Civilizația superioară era foarte mulțumită de oamenii de casă – fiindcă se spălau singuri după ce își făceau nevoile. Era foarte frumos în noua lume.
Vineri, 1 iulie
Vești bune din țara natală: aveam și eu o bicicletă pe care o țineam pe scara blocului la București, capitala Valahiei, acest frumos oraș – parte penitenciar în aer liber, parte ghenă de gunoi. O luasem acum câțiva ani la mâna a doua de la un actor – Jean din Rahova. Era singura mea proprietate. N-o mai am. S-a furat. Din fericire, avea o roată spartă, așa că nu pot decât să trag nădejde că hoțul de biciclete a căzut cu dânsa-n bot și acum bea cu paiul sau cel puțin eu așa îi doresc.
Propun o nouă scandare pentru când o fi nevoie: „Iohannis, nu exiști/ Nici cu mii de securiști!“.
Idee de comedie vlahă: faimoșii doctori Ciucă și Bode luând o idee și încercând să o ducă din punctul a în punctul b. Din păcate, nu izbutesc nici cu girofarul pornit.
Puțină lume știe, dar dacă vei combina galbenul liberal cu roșul pesedist va ieși o guvernare maro.
Doar mie mi se pare că tov. gen. dr. analf. plag. seamănă unei pușculițe în formă de mamifer domestic omnivor crescut pentru carnea și grăsimea lui?
Vis de noapte: în viitorul imediat, un dregător vlah re-inaugura mersul pe jos, dar tot nu mergea nimeni pe jos, vlahii voiau pe bază de carburant, chiar dacă se făcuse 10.000 de lei noi litrul de benzină și tot atât și ăla de motorină.
Un comentariu
Vlahule, scrii tot mai prost! Previzibil, manierist, kko! Nu te (ne) lași?