Încep prin a-mi cere scuze pentru lipsa textului din numărul trecut al „Suplimentului de cultură“. Nu a fost vina redacției, despre care ați putea crede că m-a supus cenzurii, ci a soartei care a avut alte planuri cu mine fix în orele în care, de atâția ani, mă străduiesc să ticluiesc texte care să vă capteze interesul.
Deși unii autori spun că nu trebuie să te gândești la cititor atunci când scrii ce ai de scris, fiindcă asta te-ar putea determina să fii mai reținut în a-ți expune ideile, eu am ajuns să mă gândesc la tine, stimabile, într-o manieră chiar intimă, fiindcă, deși nu am cum să te cunosc în totalitate, te știu pe bucățele. Ești un om colectiv format din oameni. Spre exemplu, o parte din tine este vecinul meu de peste gardul din deal, pe care l-am salutat luni în timp ce planta bulbi de narcise. În același timp, ești socrul lui Andrei. Mai ai un ginere simpatic, bărbos, fotograf profesionist, cu care nu prea am apucat să socializez. Ți-ai dat seama că despre tine este vorba, fiindcă probabilitatea ca mai mulți cititori să aibă doi gineri astfel descriși este infimă.
Voiam să știi că marți am trecut pe la ai tăi. Am primit un telefon de la soția mea, aflată deja acolo, prin care mi s-a cerut ajutorul în calitate de expert în desfundat țevi de scurgere de sub chiuvete. Mie nu-mi trebuie prea multe detalii pentru a mă lăsa convins să-mi arăt îndemânarea. Mi se activează instinctul de salvator și în maximum jumătate de oră mă înființez la ușa omului cu toată știința dobândită în ani de luptă cu țeava proprie. Secretul pe care îl voi dezvălui azi va salva multe chiuvete. A lui Andrei făcea pe-a mironosița, de parcă să ți se ducă apa din cuvă necesită un efort extraordinar care te obosește din cale-afară, motiv pentru care s-a decis să se transforme într-o mică piscină, ca și cum farfuriile ar ști să înoate.
Stai liniștit, că am rezolvat problema folosind o tehnică revoluționară. Știi că în stânga casei se află furtunul verde de udat gazonul. I-am mufat un capăt la dușul din baia de jos, iar pe celălalt, unde se află pistolul țâșnitor, l-am fixat în țeava de scurgere, folosind o reducție flexibilă din cauciuc. Pentru prima oară în existența ei leneșă, țeava de scurgere a avut contact cu apă care vine cu presiune, astfel că dopul format din grăsimi și scame a fost împins cât colo, ajungând probabil în celălalt capăt al globului. În caz de recidivă, Andrei deține acum tehnologia necesară.
Dați-mi voie, deci, să cred că, dincolo de absențele mele răzlețe, sunt un autor util.