Să ne întoarcem la jurnalul nostru.
Marți, 18 octombrie
Bine că s-a lămurit cazul. Se pare că erau într-adevăr zece bărbați care își uniseră forțele, dar nu voiau să o bage pe madam Șoșoacă în masonerie, ci dimpotrivă: voiau să o scoată – din șaormerie.
Luni, 17 octombrie
Frumoase „legile justiției“, ar vrea și Coreea de Nord așa, dar n-are.
Bode nu trece de clasa zero dacă e luat la mână riguros, până la doctorat e departe, ce aveți?
Sâmbătă, 15 octombrie
Ar fi drăguț ca Țările de Jos, în concordanță cu secolul XXI, supranumit și secolul imposturii, să-și ia un speaker motivațional care să le convingă că nu sunt chiar de așa de jos, ci doar de așa și așa jos.
Vineri, 14 octombrie
Citeam traducerea asta recentă din Bukowski: „Căpitanul e dus cu pluta și marinarii au fugit cu vasul“. Și zic: asta e fix România de pe vremea lui Băsescu.
Știri interne: Primăria
Primăria din Mogoșoaia
somează proprietarul unui teren
să-l împrejmuiască și să-l igienizeze
proprietarul este chiar
Primăria din Mogoșoaia.
Miercuri, 12 octombrie
Dau ureche mierii acestei știri: Iohannis îl ceartă pe Dîncu (și bine îi face). Acum, îmi place să cred că își termină muștruluiala punându-l să-și dea jos și mustața aia de dorobanț, că s-a terminat secolul XIX, Vasile.
Marți, 11 octombrie
Mă uitam deunăzi la Twin Peaks și mi-am dat seama că între doamna cu bușteanul și doamna Carmen cu soțul nu sunt mari diferențe.
Dumninică, 9 octombrie
Merg cu trenul prin Valahía, pe o singură rută de ani de zile. E un vânzător de cărți nemuritor care împlinește de fiecare dată când sunt și eu în tren 49 de ani. „Azi e ziua mea, iei un Balzac?“ Are 49 de ani făcuți azi de când aveam eu 20. Înainte tot mai lua lumea un Balzac (!), acum nu mai ia nimeni nimic. Bine măcar că peste dânsul nu trece timpul.
În cadrul călătoriei de mai sus. Dau ureche: „Nu i-o fi rușine? Am dat să mă așez lângă el și zice: Ești moldoveancă?/ Nu sunt nene. Și mă alungă, că el nu acceptă lângă el pe scaun decât moldovence, i-auzi. Dar ce o căuta el la București?“.
O avea madam Udrea apă caldă & căldură la Târgşor? Boierie. Masa-masă, fără facturi de plătit, răcoare vara, lux. Mă simt pizmuitor.
Așa e când ai doar o uliță în acest sinistru sat de secolul XIX care e Bucureștiul. Alergăm pe dânsa, mărșăluim pe dânsa, mâncăm înghețată să ne vadă alți vlahi tot pe dânsa, suntem pietoni pe dânsa, ne ambuteiem pe dânsa, avem chiar și pista de bicicliști doar pe dânsa. Practic, capitala vlahilor e o ghenă de gunoi cu ulița asta la mijloc în care-și face fiecare nevoia.
Miercuri, 5 octombrie
Câteva harfe frumoase cu regina & familia regală, din presa franceză a ultimelor zile: una e că a venit De Gaulle în vizită pe la casa regală, dar n-aveau britanicii pat pe măsura generalului, a fost nevoie ca tatăl viitoarei regine, el însuși rege, să dea dispoziție să i se facă în regim de urgență unul pe măsură. Alta: era vorba că l-a plimbat regina și pe Chirac, așa cum l-a plimbat și pe Ceaușescu: cu caleașca. Și la un moment dat calul a făcut ca Rusty din Seinfeld, a tras un vânt colosal, la care regina a tresărit vizibil jenată. Se povestește că Jacques (prietenul mai mult sau mai puțin imaginar al lui Emil) a spus atunci așa: nu vă temeți, maiestate, cred că a fost calul. Alta e că, dintre reverențele făcute de oaspeții de peste hotare, regina ar fi fost mulțumită de aceea făcută de Carla Bruni, nevasta lui Sarkozy pe când acesta era președintele Franței. Cam astea ar fi. Iată, poți să afli multe lucruri interesante din ziare & reviste, desigur cu condiția ca ele să mai existe, ceea ce, din păcate, în țara noastră natală e tot mai rar cazul.
Dacă decuplezi o oră de la buget, politrucul vlah intră în sevraj, of.