Arma rusească contra Avatar
În vreme ce filmul lui James Cameron are parte de mare succes cam peste tot în lume, în Rusia supremația Avatar: Way of Water este concurată serios de un mic animal cu urechi mari, protagonistul unui film pentru copii. Cu trei milioane de ruble încasări (41 milioane de dolari), Cebureașca se clasează imediat după Avatar în topul filmelor din cinematografele rusești, întrecând la încasări recordul precedent stabilit de comedia Serf, acum trei ani. Filmul, realizat de Dmitri Diacenco, a avut un buget de 850 de milioane de ruble, mult sub superproducția lui Cameron. Cebureașca, un mic animal politicos și neîndemânatic, a văzut lumina zilei în 1966 în cartea pentru copii a scriitorului Eduard Uspenski. Câțiva ani mai târziu, cartea a devenit desen animat, iar Cebureașca s-a transformat în personajul preferat al copiilor din URSS și nu numai. În 2004, el a fost mascota oficială a selecționatei olimpice rusești. În ce privește Avatar, acesta ar fi câștigat în Rusia o mulțime de bani, deși situația lui exactă este foarte ciudată. În urma declanșării războiului din Ucraina, studiourile hollywoodiene au anunțat că nu mai distribuie filme în Rusia, ceea ce a cauzat în 2022 o scădere de 42% a încasărilor cinematografelor rusești. De aceea, este foarte posibil ca ultimul Avatar, așa cum explică un articol din ziarul „Izvestia“, să fie distribuit, la fel ca alte filme americane, într-o copie-pirat.
Frizele Partenonului nu pleacă nicăieri
Ministrul britanic al Culturii Michele Donelan a exclus, miercuri, întoarcerea în Grecia a cunoscutelor și disputatelor frize ale Partenonului, negând informațiile publicate în presă despre un posibil acord între British Museum și Atena.
„Am fost foarte clară cu privire la acest subiect: nu cred că aceste frize trebuie să se întoarcă în Grecia“, a declarat pentru BBC Michele Donelan. „Directorul British Museum, George Osborne, este de acord cu mine: nu trebuie să le returnăm, de fapt ele aparțin acum Regatului Unit, unde am avut grijă de ele atât de multă vreme.“
Problema frizelor este veche. Încă de la începutul secolului XX, Grecia a cerut returnarea unei frize de 75 de metri, marmurele recuperate din Grecia de lordul Elgin, ambasadorul britanic la Constantinopol, care le-a trimis la British Museum în 1816. Problema a rămas deschisă de atunci. În tot acest timp, Londra a afirmat că sculpturile „au fost achiziționate legal“ în 1802 de către diplomatul britanic, în vreme ce partea grecească susține că ele au fost obiectul unui jaf petrecut în perioada ocupației otomane.
Pe 4 ianuarie anul acesta, ziarul „The Telegraph“ a anunțat că oficialitățile ar fi pe punctul de a semna un acord pentru returnarea în Grecia a acestor comori în cadrul unui împrumut pe termen lung, un schimb cultural care ar permite ocolirea unei legi britanice care împiedică muzeul londonez să își înstrăineze colecția.
„Cred că punctul de vedere al directorului muzeului“, spune ministrul britanic, „a fost greșit interpretat și prezentat într-o manieră eronată. George Osborne nu va trimite frizele în Grecia. S-a evocat și ideea unui împrumut pe 100 de ani, dar nici acest lucru nu este luat în calcul“.
De asemenea ministrul Culturii a afirmat că o eventuală returnare a frizelor nu ar face decât „să deschidă o cutie a Pandorei“, mai ales în contextul ultimilor ani, când s-a accentuat presiunea asupra muzeelor occidentale de a returna spre țările de origine o serie de opere artistice achiziționate, în cea mai mare parte, în perioada colonială.
O indignare suspect de tardivă
Se știe deja că Olivia Hussey și Leonard Whiting, protagoniștii filmului Romeo și Julieta, realizat în 1968 de către Franco Zeffirelli, au dat în judecată studiourile Paramount pentru scena în care ei apar nud, turnată când aveau 15, respectiv 16 ani. Cei doi acuză studiourile de „exploatare sexuală, hărțuire sexuală și înșelăciune“ și cer despăgubiri de peste 500 de milioane de dolari. Indiferent de cum va fi prezentată această poveste de mass-media (Zeffirelli, care a decedat acum câțiva ani, nu se mai poate apăra), rămâne faptul că în jumătatea de secol ce a trecut de la premieră ambii actori, acum în vârstă de peste 70 de ani, nu s-au plâns de această scenă, ci dimpotrivă, nu au încetat a lăuda și a promova acest film, una dintre cele mai apreciate adaptări după Shakespeare. Olivia Hussey, care a mai lucrat apoi cu Zeffirelli (a jucat rolul fecioarei Maria în Isus din Nazaret) chiar apăra această scenă într-un interviu publicat în 2018 de „Variety“: „Era necesară pentru film“. „Mi se pare că, în toți acești ani în care susțin că au suferit traume emoționale, au păstrat o relație de adâncă recunoștință față de Zeffirelli, vorbind în sute de interviuri despre amintirile minunate din timpul filmărilor, care au fost încoronate de un succes mondial“, a comentat Pippo Zeffirelli, fiul celebrului regizor. Se pare că cei doi actori au profitat de existența temporară a unei legi din California, numită Assembly Bill 218, care a extins până la finalul anului 2022 perioada în care pot fi reclamate cazuri de abuzuri sexuale.
Această lege a deschis ușa pentru mai multe reclamații high profile din ultima vreme, aduse, de exemplu, lui Steven Tyler de la Aerosmith sau actorului Warren Beatty pentru fapte presupus a se fi petrecut în urmă cu peste patru decenii.