Să fii angajat al DSP Arad poate fi al naibii de greu. Nu din pricina volumului de muncă, fiindcă pandemia a trecut, ci tocmai din lipsa acestuia.
Mereu pe poziții, mereu gata să rezolvi probleme care se încăpățânează să nu mai apară. Să stai opt ore fără a face nimic poate duce omul la limita anxietății, îi poate crea sentimentul de lipsă de valoare, iar asta erodează adânc stima de sine. Te dezumanizezi și riști să devii statuie bugetară.
Pentru a evita toate astea, într-o zi doamna contabil a mototolit o coală de hârtie și a aruncat-o, ștrengărește, spre domnul director economic. A fost magic. În toată nemișcarea aceea s-a întâmplat ceva, iar acel ceva era rupt de rutină. Doamne, ce râsete s-au iscat în birou, cu câtă vervă s-a vorbit despre asta în pauza de prânz. A doua zi, pe când amorțeala era pe cale să tragă după ea întregul colectiv, domnul director economic a mestecat o bucățică de adeverință, apoi a scos mina dintr-un pix, pe care l-a folosit precum boșimanii vânători, suflând cu putere micul boț umectat, care s-a lipit de lentila stângă a ochelarilor doamnei contabil. A doua magie, întregul compartiment a izbucnit într-un nou râs sănătos, din ăla menit să lege grupul. Sau aproape tot grupul, fiindcă doamna contabil nu a considerat momentul ca fiind unul amuzant. Există probabil această pornire feministă, cu care sunt și eu de acord, că ceea ce îți face o fată nu se aplică întotdeauna și invers.
În ziua următoare, când domnul director economic a deschis ușa biroului, o găletușă de cinci litri cu var lavabil și capacul scos i-a căzut în cap, consfințind cel de al treilea moment de magie birocratică și, inevitabil, al treilea episod de râs coagulant de grup. O colegă a avut inspirația de a condimenta situația cu expresia vai, domnule director, sunteți alb ca varul.
A patra magie a constat în ruperea scaunului doamnei contabil și punerea lui pe poziția inițială, astfel încât doamna să își luxeze glezna dreaptă în timp ce cădea cu tot cu imprimantă, de care încercase, în cel mai caraghios mod, să se țină. Doamne, cât s-a mai râs și atunci! Mult, dar nu atât de mult cât s-a râs a cincea oară, când cablul dezizolat aproape i-a provocat domnului director un atac de cord.
Ceea ce se știe din presă este faptul că el a venit apoi la serviciu cu un spray iritant și un aparat cu electroșocuri. Pentru mulți a părut un gest reprobabil, cu polițiști și cu dosar penal. Dacă nu faci parte din colectiv nu înțelegi micile jocuri. Și nici nu vei ști că în birou doamna contabil îl aștepta cu arbaleta încărcată.