Duminică, 12 martie
O notă de acum trei ani: „Să privim partea bună din boala lui Nelu Lupu: a ieșit la iveală că bugetarii adulterini își permit de acum să meargă acolo unde curge lapte și miere, în țara sfântă. Și voi ziceați că nu se vede mâna lui Șică“.
Încă o notă de acum trei ani: „Gândurile mele bune merg astăzi către marii noștri oameni de cultură de la Universitatea «Alexandru Ioan Cuza» din Iași, cărturari integri, deosebiți, care tocmai și l-au ales din nou rector pe Tudorel Toader. Despre România, deocamdată atât“.
O altă notă de acum trei ani: „Oare cât de departe trebuie mers în arborele genealogic al lui Nelu Lupu până dai de primul individ uman care să nu fie bugetar? Încă o dată vă spun: grijă mare la boala lui Nelu Lupu“.
Și încă: „Opriți totul: mâna lui Șică tocmai a făcut alba-neagra cu capul lui Cîțu“.
Plus una (etern valabilă): „Cred că e ok de-acum încolo să punem guvernul între ghilimele, când mai vine vorba de el“.
O notă de acum doi ani: „În decembrie se împlinesc două sute de ani de la nașterea lui Flaubert, marele nostru scriitor francez, ocazie cu care vă atrag atenția asupra acestei mostre de înțelepciune flaubertiană: nu răspunde, oricine orice ar zice. Bun cunoscător al prostiei care însoțește dintotdeauna atât gloata, cât și emanații ei, Flaubert trata vorba-n vânt cu disprețul cuvenit și știa că imbecilul e incurabil și poate fi doar ocolit. A se lua aminte. Sau cum frumos spunea clasicul: J’ai pour principe qu’il ne faut jamais rien répondre“.
O notă de acum un an: „Aș vrea să-mi fac o mea culpă mică în valahía înconjurătoare. Inadecvarea mea la natală (și chiar la condiția umană) e atât de puternică, încât nu doar că n-am stat la coadă nici la benzină, nici la ulei, dar e chiar mai grav: nu am stat niciodată, pentru nimic, nicăieri, la coadă, și nici nu aș sta – mai bine inaniția, sfârșitul prematur, mai bine harakiriul. Voluptatea acestei ritualice întoarceri în turmă îmi e cea mai străină dintre toate. Unde văd coada – plec și nu mă mai întorc. Cred că e suficient pentru a-mi fi retrasă cetățenia, ba chiar insist să-mi fie luată. Luați-mi-o, v-o dau“.
Sâmbătă, 11 martie
O notă de acum cinci ani: „Și când te gândești că și incredibilul de micul Titulescu își umpluse un stadion cu sclaveți în dar de ziua lui…“.
Un frumos portret al lui Dragnea. Tot de acum cinci ani, de când călărea faraonul de Gratia vlahii: „Ah, ce drăguț: aerul ăsta aparte de atlet al portofelelor, faraon de personalul de Videle, agățător la școala de fete cu moravuri speciale, panacotar ghiulat luând țara proștilor în arendă pentru hoți…“.
O alta cu faraonul, de acum patru ani: „Să-i spună totuși cineva cârciumarului urcat în cârca țării că pe vremea aprozarului era încă soțul Bombonichii pe Teleorman și fără banii din Vestul sălbatic mai fugea de acasă cu secretara cel mult la Băile Tușnad, prin sindicat, cu alți ingineri repetenți“.
O notă de acum patru ani. Încă și mai actuală: „Cea mai frumoasă știre de astăzi ne spune că oamenii devin din ce în ce mai proști și cercetătorii nu știu să explice de ce. Of, cercetătorilor…“.
Încă o notă de acum trei ani: „Eu, care practic de bună voie și cu marele entuziasm necesar munca la domiciliu de șapte ani (izolarea e viața mea) și n-aș mai schimba acest frumos stil de viață nici pe una de bugetar, mai obișnuiam să îi căinez pe nefericiții care merg la serviciu, îndurând traficul și contactele cu alte ființe umane, ca să iasă la iveală – acum cu coronavirusul ăsta – ce crezi? Că le place să trăiască așa, dom’le. Să se meargă, să se frece unii de alții pe culoarele instituțiilor, să lucreze «în echipă», să fie parte integrantă din «colectiv», să mănânce la grămadă. Să fie sănătoși atunci, nu-i mai căinez. Eh, dacă le place așa…“.
Vineri, 10 martie
Idee de utopie: o țară în care securiștii sunt sapiosexuali, așa că «protejatele» și «protejații» punând mâna pe ea o înalță pe noi culmi de progres și civilizație, plesnind de deștepți ce sunt.