Omul gospodar își face iarna car și vara sanie. Ai auzit această expresie de sute de ori și foarte probabil ai dat din cap aprobativ. Iată, dom’le, un om calculat, care se pregătește din timp. Dacă vrei părerea mea, o face prea din timp.
Omul care se plictisește își face iarna car și vara sanie. În acest caz, sunt perfect de acord, fiindcă – dacă ar fi cu adevărat gospodar – iarna ar da zăpada cu lopata și ar sparge lemne, neavând timp să meșterească roți și alte bazaconii. Iar vara ar fi la câmp cât e ziua de lungă, lucrând pământul și convingându-l să rodească grâu, orz, ovăz, porumb și ridichi, astfel că seara ar pica frânt de oboseală, cu mâinile prea slăbite ca să mai poată îndoi și ciocăni fierul pentru tălpi de sanie. Adevăratul gospodar, vreau să spun, este cel care reușește să facă munci printre alte munci. Și să le facă atunci când este momentul lor. În rest, numai lăudăroși care-și omoară plictiseala.
Una din lucrările despre care se spune că e bine să le facem iarna este tăierea și curățarea pomilor fructiferi. Există chiar și ghiduri și manuale de pomicultură care afirmă asta. Pregătim pomii pentru un nou sezon de producție, sezon care va începe abia peste câteva luni. Este ca și cum ți-ai tăia unghiile în ianuarie ca să arăți bine la o nuntă în august, iar pentru asta vrei să fii și lăudat. Probabil cei care fac tăierile la pomi iarna sunt oameni fără animale de tracțiune și ciuntesc mărul din lipsă de motivație în a-și face car.
Eu sunt adeptul tăierii în verde, adică primăvara, chiar dacă pomul a intrat în vegetație, indiferent de ce spun specialiștii. Marea miză este să nu tai mugurii de rod. Pe cei de creștere ai voie să-i ciopârțești după bunul plac, fiindcă toamna vrei să papi mere, nu bețe. Autorii de lucrări despre pomicultură menționează ambele tipuri de muguri, dar se raportează la ei de parcă eu aș ști să-i deosebesc. În ochii mei sunt toate niște buburuze lemnoase care ies prin coaja pomului, fără să-mi pot da seama dacă vor da bețe sau fruct. De aceea prefer ca iarna să fac treburi de iarnă și să aștept răbdător să se îngrașe buburuza până plesnește de fericire sub soarele de mijloc de martie.
Este momentul în care totul devine incomparabil mai simplu. Mugurul de rod este mult mai bombat și are în vârf un fel de pufișor albicios, în timp ce cel de creștere rămâne în urmă ca un frate bicisnic care face mofturi la mâncare.
Iată de ce, dragă vecine Costel, am întârziat atât de mult curățarea pomilor din curte. Fiindcă omul gospodar este cel care găsește mereu scuze plauzibile pentru lenea lui.
A dat din cap, în mod aprobativ. Apoi a dat din mână, a lehamite.