Și totuși Armaghedonul fiscal vine, cu toată strădania de peste vară a politrucilor de la guvernare să ne convingă că sunt variante de lucru care s-au scris la beție în sediul Ministerului de Finanțe.
Cel mai recent draft de ordonanță prin care guvernul urmează să își asume răspunderea în Parlament se prezintă chiar mai rău decât unele dintre scenarii. Aceasta și pentru că semnalele au fost contradictorii, în special dinspre PNL, care lansa, tot pe surse, renunțarea la unele din cele mai dure măsuri fiscale care priveau îndeosebi microîntreprinderile și persoanele care practică profesiile liberale. Peneliștii simt că vor avea cel mai mult de pierdut, pentru că electoratul pe care ei, în teorie, îl vizează, va fi cel mai afectat de măririle de taxe și de impozite. Discuțiile despre așa-zisul Bloc Democratic pe care să îl formeze pentru alegerile de anul viitor PSD și PNL au apărut tocmai în acest context, în care mai curând liberalii încearcă să își găsească o salvare electorală în brațele mult mai vânjoase ale fostului inamic declarat.
Vine Armaghedonul fiscal pentru că, pur și simplu, alte soluții nu mai există acum de a reduce deficitul bugetar, care s-a tot umflat prin cheltuielile fără fund din ultimii ani, prin umflarea aparatului de stat. A nu lua aceste măsuri înseamnă în mod clar blocarea fondurilor europene și dispariția de pe fața pământului a creditorilor care să mai dea bani României. În contrapartidă, Armaghedonul fiscal mai vine și cu o radicalizare a păturii active a societății și, vom vedea mai jos, încotro își vor îndrepta cu sete votul.
Ciolacu și compania au încercat o mișcare abilă prin care să demonstreze că se strânge cureaua și în sistemul bugetar. Numai că urcarea până la cer a taxelor pentru micii întreprinzători și liber-profesioniști, la pachet cu niște taxe suplimentare modice și pentru bănci și corporații, tronează pe zeci de pagini în debutul Ordonanței, în vreme ce măsurile pentru tăierile din sistemul public au și ele multe pagini, dar mai mult de beletristică decât de măsuri eficiente.
Sistemul imunitar la pământ
În mod ironic, cel mai mult vor avea de suferit institutele de cercetare (care vor fi desființate pe capete sau comasate, căci acolo era risipa, nu-i așa?) și niște direcții județene care aveau oricum doi-trei oameni angajați. Se mai pune un plafon de 200 de litri per mașină de serviciu pe an și se mai umblă puțin pe la secretarii de stat (cu 25% mai puțini) și pe la consilierii de demnitari, inclusiv la cei din teritoriu, primari și președinți de consilii județene (tăiere de 50%). La ce dezastru bugetar avem în față, e frecție la picior de lemn.
Așa că grosul veniturilor suplimentare, speră guvernul, va veni de la cei mai disciplinați contribuitori la bugetul de stat, respectiv de la micii întreprinzători. Cu condiția ca aceștia să mai și poată produce, în plină criză economică, atât de mult pe cât și-ar mai dori guvernanții. Pentru că nimeni de la Palatul Victoria și din împrejurimi nu pare să vadă semnalele economice negre care vin de peste ocean, acolo unde economiile populației au dispărut complet, iar creditele nu mai sunt plătite de populație. Pe anumiți indicatori, vedem stafia lui 2008 din nou, cu buza prăpastiei foarte aproape și o cădere în gol inevitabilă.
Când vine criza peste tine, ultimul lucru pe care ți-l poți imagina este că, dacă vei crește fiscalitatea, vei obține mai mulți bani. Or banii tocmai au devenit, pe fondul inflației și diverselor crize suprapuse, tot mai scumpi la vedere.
Exact ca la precedenta mare criză financiară, România întâmpină probleme cu sistemul imunitar la pământ. Fără rezerve, ba cu un deficit bugetar imposibil de susținut și care o descalifică în ochii Comisiei Europene și a creditorilor. Guvernul României face acum cea mai proastă mutare posibilă, dar e singura pe care o mai are pe listă ca să liniștească Bruxellesul și instituțiile internaționale care îi asigură respirația gură la gură prin împrumuturi.
Armaghedonul fiscal
Există, din păcate, un singur mare profitor de pe urma acestei situații pur și simplu explozive: AUR. Cine se mai amăgește cu faptul că votanții AUR sunt doar antivacciniștii, habotnicii sau analfabeții, se înșală amarnic. Deschideți ochii și urechile în jurul vostru și veți vedea că și oameni foarte educați, dar sătui până peste cap de eșecul statului român și de propriile probleme economice, sunt dispuși să pună ștampila din ură pe oricine cred ei că le-ar da mai mari angoase actualilor guvernanți.
În rândul celor care îngroașă electoratul AUR se numără și foarte mulți antreprenori care se chinuie de la o zi la alta să plătească salarii și să le mai rămână și lor câțiva lei. Aceștia văd cum banii pe care îi virează în conturile ANAF sunt risipiți de niște nepăsători neciopliți aflați în funcții de conducere la vârf. Văd cum totul dă rateuri: educație, sănătate, poliție, armată (care orbecăie după dronele care ba sunt, ba nu sunt) ș.a.m.d. În numele acestui dezastru, azi statul cere mai mulți bani pe care să îi toace aiurea.
Comisia Europeană a cerut creșterea TVA cu două puncte procentuale pentru a acoperi gaura. Discutabil, evident, câtă vreme o asemenea măsură ar lovi în mod primordial în cei mai vulnerabili și ar alimenta inflația pe care ne tot chinuim să o trecem la trecut. Armaghedonul fiscal pregătit de guvern nu a convins Comisia, dar cumva politicienii au fost convinși de funcționarii de la Ministerul de Finanțe că asta este soluția, au folosit abacul și le-a dat cu plus.
Numai că niște funcționari de la Finanțe nu au tabloul complet al situației, apanajul politicienilor și al finanțiștilor pe zona macro. Ministrul de Finanțe susține măsurile dure cu toată ființa sa de preot blând, lansându-se în misticisme pe la televizor și amenințând cu demisia dacă micii întreprinzători nu acceptă să plătească cea mai mare parte a facturii risipei fără margini comise de politruci în ultimii ani. Ei și cu oamenii de cultură, fir-ar ea de cultură. Și de cercetători!
Și, atunci? Ce să fie, ce să fie? Tot austeritate, dar numai pentru căței.