Continuăm jurnalul.
Joi, 21 septembrie
Se răsucește Ion Iliescu în așternuturi când vede unde a ajuns partidul lui.
O notă de acum un an (care poate fi citită cu aceeași plăcere oricând): „Gest superb al aleșilor vlahilor pentru aleșii vlahilor: și-au mărit din nou salariile“.
Miercuri, 20 septembrie
O notă de acum cinci ani: „Ați observat că în România cuvântul penal are conotație pozitivă? E superpenal, cum ar veni, Doamne ajută“.
O notă de acum doi ani: „Fiind un vizionar, muncesc remote, cum se spune acum, de aproape un deceniu. Și zi așa, în tot timpul ăsta, voi bară la bară dintr-un loc în altul ca să nimic? Of. Am luat astăzi contact cu traficul matinal, această moarte mai neplăcută decât moartea și uite așa. De-aia erați voi așa ciufuței? Of“.
O altă notă de acum doi ani: „Idee de sitcom: La bloc. Nea Cîțu, Neamțu’ și Nea Șică stau la bloc și vorbesc toată ziua despre ce fac ăștia, că nu se mai poate cu ăștia, că unde o să ajungem cu ăștia, că ăilalți așa și pe dincolo, nu ca ăștia, că nu vedeți cum e cu ăștia? Și între timp s-a dus viața, sfârșit“.
Marți, 19 septembrie
O notă de acum patru ani: „Ce voiam să întreb, pentru teocrația care va urma, dată fiind firea românilor: se găsește în comerț brâul măicuței Domnului și pe siclam?“.
Încă o notă de acum patru ani: „Vești bune, prieteni. În Polonia s-a deschis primul magazin numai cu produse românești. E în Varșovia. Și pentru că Dumnezeu e băiat de cartier, prăvălia se află pe strada Puławska, la numărul 98“.
Idee de sport: golful săracului. În loc de biluțe se folosesc murături, în loc de găuri borcane. Pentru un plus de voie bună, în timp ce se bagă murătura în borcan se bagă și președintele în origine.
Luni, 18 septembrie
Aniversăm astăzi șase ani de când deputatul liberal Florin Roman a făcut greva foamei între prânz și cină.
O notă de acum doi ani (simt că deja l-ați uitat pe alde Cîțu): „Parcă-l și văd pe solemnul Iohannis dându-i cu liniuța lui Cîțu, ca să-l pregătească pentru treapta a doua, repetând tradiționalul Cîțu trebuie să știe, Cîțu trebuie să știe, Cîțu trebuie să știe“.
Relâche: Țara arde și Iohannis lucrează bicepsul, schiază și joacă golf.
Viitorul sună bine pentru nostalgici: viața o să fie ca într-un cămin din Grozăvești din 2002 – fără căldură, fără apă caldă, dușul la comun, frumos.
Nici poporul să nu mănânce gândăcelul, dar nici conducătorii (vorba vine) să nu mai mănânce maroul.
O notă de acum un an: „Am văzut că au stat vlahii la coadă să mănânce șaorma gratis, cu un individ, ceva vedetă vlahă, și mă gândeam că sunt aceiași care au stat, nu demult, la coadă la chiloți la mâna (mă rog) a doua de la O. Zăvoranu și că, într-un univers paralel, acum mănâncă șaorma gratis de la O. Zăvoranu și stau la coadă la chiloți la mâna (mă rog) a doua de la vedeta vlahă (nu i-am reținut numele și bine am făcut)“.
Duminică, 17 septembrie
O notă de acum patru ani: „E adevărat că Transilvania e un fel de Elveție a Balcanilor, dar nici Balcanii nu-s chiar o Europă“.
Nici în țările bananiere nu sunt lăsați chiar așa civilii la conducere, de capul lor, dar ei măcar au banane.
Idee de depășire a actualei crizei politice: se revine la denumirea de Valahia și se unge conducător Mihăiță Trăistariu. Guvernarea se mută pe Only Fans.
La noi, la români, e o vorbă din bătrâni: prost să fii – noroc să ai. Te uiți așa la cabinetul Marcel și spui: da, domnule, vorbele din bătrâni sunt adevărate.