Marele merit ii revine scenariului scris de Tudor Voican. De fapt, Schimb valutar ar fi trebuit sa fie lungmetrajul de debut al lui Catalin Cocris, prea devreme disparut, in 2004. Intimplarea (sau nu e intimplare?) a facut ca premiera filmului sa fi avut loc in aceeasi luna in care a decedat Catalin Cocris, a carui idee a stat la baza filmului. Lungmetrajul realizat de Nicolae Margineanu seamana cu scurtmetrajele lui Catalin Cocris prin delicatetea aproape feminina cu care se apropie de lucruri, prin umorul fin care lumineaza putin drama nelasind-o cu totul sumbra si, mai ales, prin delicatetea cu care strapunge invelisul cotidianului pentru a scoate la iveala umanitatea personajelor.
E greu sa-ti inchipui pe altcineva decit Cosmin Selesi in rolul lui Emil, eroul care incepe filmul cu un bun-simt si o buna-credinta asociate azi (la fel ca in 2004) cu prostia, dar care il termina in postura de invingator invins. Nu stiu un alt actor roman suficient de expresiv incit sa poata parcurge fara probleme traseul de la bun-simt la violenta, purtind insa tot timpul pe figura povara greselilor sale. Si Emil, si Lili (Aliona Munteanu), moldoveanca ce studiaza Dreptul si se prostitueaza din necesitate – ca si cum ar vinde la chiosc –, si bisnitarul (Andi Vasluianu) sint convingatori si umani pentru ca nu sint fundamental rai. Nu exista nici un personaj negativ in film, pentru ca ni se arata, fara asteriscuri ori majuscule, ca fiecare are circumstantele sale atenuante si ca minusurile nu ajung sa roada miezul persoanei. La fel cum, din pacate, aceleasi „minusuri” se transmit ca un virus, infectind alt organism integru – perspectiva nefiind deloc optimista.
Drama se infiltreaza in tesatura neorealismului
Pentru cei care fac alergie la „mizerabilismul” din filmele romanesti (dar nu fac la extrema cealalta – la scenografiile uscate ca din reclame sau burghez-fara virsta din filmele care se rup asumat de realitate pentru a esua in niciunde): scenarist si regizor au grija ca atunci cind realitatea tinde sa devina prea sumbra, sa detoneze mici petarde colorate. Asa se intimpla, de pilda, cind Emil suna acasa de la un telefon public din Bucuresti si continua s-o minta pe sotia lui, sustinind ca e in Germania, cind tocmai apare un tigan si-i cere cu voce sonora 10.000 de lei. Aceste petarde regleaza echilibrul umorilor, permitind totusi dramei sa se infiltreze in tesatura neorealismului.
Mi-a displacut in schimb secventa dinspre final, desfasurata pe pista aeroportului, unde se scapa din mina balanta milimetrica, iar imaginea calatorilor care alearga dupa dolari alcatuieste un nedorit si nenecesar apogeu al povestii care pina atunci cursese elegant si discret.
Schimb valutar. Regia: Nicolae Margineanu.
Scenariul: Tudor Voican, dupa o idee de Catalin Cocris.
Imaginea: Mihai Sarbusca. Montajul: Nita Chivulescu.
Cu: Cosmin Selesi, Aliona Munteanu, Andi Vasluianu,
Doru Ana, Rodica Ionescu, Valentin Uritescu, Coca Bloos