Continuăm jurnalul.
Duminică, 28 ianuarie
E frumos că vlahii îi spun partidului Șoșoacei sos.
O notă de acum cinci ani: Tineret, aveți grijă ce muzică se ascultă acum, pe vremea dumneavoastră, că peste ani o să ascultați tot asta, chiar și ce nu vă place la zi (așa e omul la bătrânețe), și o să vă fie greu. Uite eu, acum, de exemplu, dau ureche la Backstreet Boys, nu-i știți voi, că sunt din secolul trecut, și ușor nu e.
O notă de acum patru ani: Ar fi drăguț să existe o singură ierarhie publică la carpato-danubiano-pontici care să nu fie viciată de impostură, laudatio-n cerc, interese de gașcă, gâlgâitoare mediocritate și nesfârșit tupeu balcanic. Lumea ca o feudă mică și obraznică și plină de proști cu moft. Ar fi drăguț, deci, dar nu există. Cum frumos zicea și Domnul Isus: trebuie să vă nașteți din nou.
O notă de acum patru ani: Care are, care n-are, care e câștigătoare, popor de alba-neagra, parlamentari de alba-neagra, speciali de alba-neagra, guguștiucii în extaz.
O notă de acum patru ani: Nu e întâmplător că un popor atât de special (carpato!) a dat omenirii această expresie-rezumat: a pune botul la vrăjeală.
O notă de acum patru ani despre terapia prin bulgari: Sunt, într-adevăr, momente grele, o peroadă mai dificilă cum ar spune și președintele, dar ne putem consola cu ideea că nici bulgarii n-o duc mai bine. De altfel, recomand terapia prin bulgari: în fiecare dimineață, înainte de micuțul dejun, să te gândești cinci minute la omologul tău bulgar ca la tine însuți. Legenda spune că după practicarea terapiei prin bulgari moralul se drege, zâmbetul reapare pe chip și ziua poate începe.
O notă de acum doi ani: Nu fiți triști, vlahi dragi. A plecat Prințesa Urbană, dar a rămas Regele Salam.
O notă de acum un an: Dacă își scoate președintele toți doctorii afară la zăpadă ar putea să întemeieze o armată de doctori de zăpadă, în frunte cu doctorul de zăpadă Ciucă și cu doctorul de zăpadă Bode.
O altă notă de acum un an: Cum zicea și Coșbuc, poetul: să nu dea Dumnezeu cel sfânt să vrem noi pensii speciale, nu pământ.
Sâmbătă, 27 ianuarie
O notă de acum trei ani: Într-o zi de 27 ianuarie, acum 81 de ani, din ordinul lui Stalin se înțelege, a fost smuls fizicește vieții scriitorul Isaac Babel. Avea patruzeci și cinci de ani. De multe crime se face vinovat Stalin și păcătuiesc la rândul meu fiindcă dintre toate la asta anume mă gândesc cel mai mult: ce-ar fi făcut, ce ar fi scris Isaac Babel dacă nu era ucis la patruzeci și cinci de ani?
O notă de acum doi ani: Nu întâmplător este nen-tu Cehov preferatul meu. Anton Pavlovici n-avea obiceiul cel mai dezgustător dintre toate: să se gudure pe lângă gloată. N-avea Cehov suflet de comersant de nimicuri, bravo. Căci iată această splendidă scrisoare către Suvorin, din decembrie 1888: „Pentru cine scriu și de ce? Pentru public? Publicul pe care nu-l văd și în care cred mai puțin decât în vedenii: publicul este ignorant, prost crescut, iar cele mai bune elemente ale sale nu sunt oneste și nici sincere cu noi. Dacă eu sunt ori nu sunt util acestui public nu am de unde să știu. În general duc o viață plictisitoare și uneori toate îmi devin antipatice“.
O notă de acum un an: No, hai – că începe să se aștearnă în natală, se poate schia omenește (mă rog), mai auzim de Iohannis după weekendul prelungit din aprilie, încolo.
O altă notă de acum un an: Vine iar acea frumoasă perioadă din an când gospodarii vlahi pun plăcuța cu „atenție, cad țurțuri“ peste plăcuța cu „atenție, cade tencuiala“.
Vineri, 26 ianuarie
Ce nu știu dregătorii din România Educată e că elevii oricum își citeau singuri în palmă. Obiceiul milenar stă chiar la temelia valahíei.