Continuăm jurnalul.
Sâmbătă, 3 februarie
Îmi place pragmatismul liderilor de la vlahii al căror obiectiv, iarnă de iarnă, e să ieșim din iarnă. Despre ieșirea din comuna primitivă, deocamdată nimic.
O notă de acum șase ani: Nu pot să înțeleg de ce mă mai mir că se mai miră românii că la o sută de kilometri de București, în orice direcție, abătându-te de la șosea, riști să intri nu în Evul Mediu întunecat, ci direct în epoca de piatră.
O notă de acum trei ani: E frumos tricolorul, dar parcă nu prea mai reprezintă el, nu știu de ce. Poate că e timpul să fim cinstiți cu noi înșine și să facem un steag într-o singură culoare, mai apropiată de stadiul actual al dezvoltării țării noastre: maro. Maro integral. Să fluture maroul pe cele mai înalte culmi ale civilizației și progresului. Să fluture maroul ca nimeni altul înălțând inimile pline de mândrie ale carpato-danubiano-ponticilor.
O altă notă de acum trei ani: E drăguță ideea că reptilienii, dragii de ei, conduc lumea, dar cred că la noi n-au mai rămas reptilieni și va trebui să ne mulțumim doar cu rozătoarele.
O notă de acum un an: Într-o lume așezată, alde Ciolacu era cel mult ajutor de instalator, adică acela care căra șarpele de desfundat. Meserie cinstită, ban muncit. Dar România e democrația originală așa că în curând același Marcel va fi călare pe țară și tot înainte, mândră Valahíe.
Vineri, 2 februarie
O notă de acum cinci ani: Idee de show tv: cuțite la cuțite. Se filmează la Brăila.
Fac tot ce e românește posibil să ajung cât mai rar în țara natală și să stau cât mai puțin, e adevărat, nu pot coabita armonios cu vlahii, un univers unde prosperă îndeosebi ticăloșii, iar submediocritatea e ridicată în slăvi ca excelență. Când văd ierarhiile de la vlahii de pe o pancartă de la protestele din anii 2010: nici eu nu credeam să învăț a mui vreodată.
Oare ce vor alege vlahii între un ciomăgaș ignorantin și un impostor fără meserie, obraz, coloană și fără alt merit în afară de slujul către adevărata putere din securistocrația vlahă? Dacă tot vin alegerile (deși e mult spus) prezidențiale (deși e și mai mult spus).
Nu știam de unde îl știu pe tov. gen. dr. Nicu Ăăă. Ciucă: e leit Zânul Măseluță din reclamele de odinioară.
O notă de acum șapte ani: România e Dogville.
O notă de acum șase ani: Dacă nu ar fi o tragedie, Guvernul Liviu Vasilica ar fi chiar comic, cum e el plin de maro și absența materiei cenușii.
O notă de acum patru ani: După cum poate vedea oricine cască ochii către lumea înconjurătoare și înțelege ceva, războiul e între globalizare și suveranitate națională, între democrație și idiocrație, între democrația liberală și regimurile iliberale unde capitalului nu-i merge tocmai rău, între prostia maselor și galopanta imbecilizare a elitelor și, nu în ultimul rând, între sapiens și consecințele nesfârșitei sale lăcomii, între om și climă, între humanoizi și pandemii. O să fie foarte frumos, mai ales că se dă talpă către bine-venitul generic final.
PS: vine și computerul cuantic și s-a schimbat șmecheria. Inteligența artificială să ne judece, ca Eminescu.
O altă notă de acum patru ani: Ah, dulcea inocență cu care se descoperă cam ce fac gloatele, când sunt hrănite cu frici și ură. Unde ați fost, băi nene, în toată istoria sapienșilor (deși e mult spus) pe pământ?
Joi, 1 februarie
În securistocrația de la vlahii, pesede e varianta bio, care conține urme de noroi sub unghii și greieri în călcâie, varianta de țară, iar penele e varianta cu uniformă, de laborator. Parcă vor, parafrazând vorba băieților de la BUG, să ducă țara la pădure, la Băneasa, să o cunoască un pic mai bine. Doar că pesede îi bagă și o vrăjeală de vraja mării ’92 înainte.