Transformarea anului electoral 2024 într-o mare sforărie pare să fie proiectul politic de căpătâi al PSD-PNL, susținut tactic de Iohannis cel în căutarea unei funcții cu mult protocol la Bruxelles. Sunt calcule cinice care se fac în coaliție, ba chiar PSD plusează și vrea să împartă funcțiile din statul român pe 10 ani de acum înainte. Unii vorbesc în cazul comasării alegerilor de o adevărată punere între paranteze a democrației, dar, o știm, în momentele cruciale românii au înțeles perfect să oprească, prin forța urnelor, tendințele de acaparare totală a puterii de către o facțiune politică (chiar dacă ea are acum două capete).
Există în România o categorie de electorat în marele urban care devine atentă la politică doar în momentele tensionate, când își simte amenințate în mod direct interesele, sau în preajma diverselor scrutine. Și, de foarte multe ori, această categorie a făcut diferența prin mobilizarea excepțională. Ideea comasării alegerilor europarlamentare cu cele locale pare să dezavantajeze azi net competitorii care nici nu au structuri foarte puternice în teritoriu, nici primari prea mulți și nici președinți de consilii județene.
Ciucă și Ciolacu s-au pornit să cânte aria „vine peste noi extremismul“, adică riscăm ca AUR să obțină un scor uriaș la europene, unde, teoretic, își va putea etala temele preferate anti-UE. De fapt, salvarea propriei piei politice este ceea ce îi mână cu promovarea comasării.
O armă cu două tăișuri
La ora scrierii acestui articol (joi, 8 februarie), negocierile par să se fi împotmolit însă puțin, deoarece Ciolacu (și nu neapărat PSD) și-ar dori să știe cine va deține pozițiile de președinte, premier, primar al capitalei pe următorii 10 ani și în ce ordine de la cele două partide care și azi asigură guvernarea de stânga-dreapta-mprejur. Sunt doar zvonuri și strategii de comunicare, pentru că până la baterea în cuie a comasării mai sunt multe acte normative de modificat. Nu înseamnă că e imposibil, ci că nu se poate de pe o zi pe alta.
Personal, găsesc greu de crezut că le vor ieși toate sforăriile și că în România calculele hârtiei se pot potrivi așa de bine cu rezultatele de la urne. Chiar și așa, cu războiul la granițe și în urma tuturor crizelor prin care am trecut, însuși spectacolul dizgrațios al „uite comasarea, nu-i comasarea, ba sigur comasăm alegeri“ denotă mai curând un fior de frică pe șira spinării peneliștilor și pesediștilor decât maximă siguranță. Urcarea lui Ciolacu și Ciucă în spinarea primarilor, convinși fiind că suprapunerea cu localele le va aduce un scor politic excelent, poate fi o armă cu două tăișuri, iar victime să cadă inclusiv niște aleși locali care, în absența unor teme europene sau naționale care să le „paraziteze“ campaniile, s-ar fi reales fără probleme.
Mișcările bruște dau naștere mai tot timpul la contrareacții, iar publicul, care poate părea inert în multe momente, s-ar putea trezi dornic să le aplice o lecție actualilor guvernanți și să le mai rărească puțin și zestrea de aleși locali. Victime colaterale.
Ce rol mai au alegerile europarlamentare în acest peisaj pestriț?
„Politica e pe voturi“, le place multora din PNL și PSD să spună. E și firesc să fie așa, dar la nivelul județelor, orașelor și comunelor din România frăția de la București nu funcționează la fel de bine. Deunăzi, un lider de filială PNL a cerut conducerii centrale ieșirea de la guvernare pe motiv că în județul său PSD își face de cap și îi tratează pe peneliști cu dispreț maxim.
Bătălia de la locale între cele două partide (care se simt minunat împreună în patul guvernării de la București) va fi însă una cât se poate de reală, cu furci, topoare și multe vorbe de ocară aruncate dinspre unii spre alții. În județe a început deja sezonul de vânătoare de primari și se pregătesc sau continuă să aibă loc transferurile din preajma sezonului competițional. Foști pesediști mutați runda trecută la PNL se întorc la matcă. Și liberalii fac pe TikTok clipuri cu primari pesediști care trec la ei.
Peisajul de mai sus este specific alegerilor locale de la noi, unde sunt aruncate în joc și cele mai multe sume de bani și unde mizele sunt uriașe. Ce rol mai au alegerile europarlamentare în acest peisaj pestriț? Sigur că interesul celor doi frați pătați de la guvernare ar fi ca temele europene să treacă pe planul al II-lea, poate chiar să nu se vorbească deloc de ele. Tanti Aglaia și Moș Costache să asculte cuminți de dom’ primar și să mai pună o dată ștampila pe trandafir sau pe săgeată și pe buletinul de vot suplimentar pe care o să îl primească pe data de 9 iunie.
În sine, a comasa două tipuri de alegeri nu înseamnă neapărat desființarea democrației. Ai teoretic toată libertatea de a vota diferit pe fiecare dintre cele cinci buletine de vot care îți vor fi înmânate împreună cu ștampila. Problematic este însă calculul meschin din spatele acestei mutări în cazul particular descris mai sus. Iar de la calcul la numărătoarea finală, mă repet, pot apărea surprize.
Nu există democrație reală în absența acestui joc
Niște lebede negre, de exemplu, pot da peste cap toate calculele. Una veritabilă ar putea fi enervarea oamenilor, pur și simplu, care s-au prins de „schemă“ și vor dori să aplice o lecție clasei politice care a gândit-o. Nu e deloc de neimaginat, doar să apară ceva emoție și un tăvălug viral în social media.
O altă lebădă poate fi climatul social în general, peste care să fie suprapuse și temele specifice electoratului AUR-SOS. Să rezulte o brambureală din care și PSD, și PNL să iasă turtite rău, ca reprezentante ale establishment-ului. Vinovatul de serviciu, care întotdeauna este cel de la guvernare, în mod obiectiv sau subiectiv.
România este țara dezastrelor de tot felul pe fondul corupției care continuă să roadă fiecare sistem în parte. Un eveniment revoltător poate să își găsească, iarăși, descărcarea perfectă la urne.
Două partide care, la prima confruntare cu electoratul, n-au efectiv ce pune pe masă și care trag de ceasul morții să se ascundă în spatele aleșilor locali care vor lupta ca să își reconfirme mandatele nu denotă vitalitate și siguranță de sine. Le face mai curând să pară slabe și fricoase să dea piept cu realitatea urnelor.
Plusarea pesediștilor, care vor să știe exact în următorii 10 ani cum va arăta împărțirea funcțiilor, încercând să castreze jocul politic, sună antidemocratic și greu de pus în practică. Să le spui oamenilor că degeaba mai vin la vot vreo 10 ani de acum înainte pentru că jocurile au fost deja făcute nu pare nici ea o idee strălucită.
Tot sensul alegerilor este să participi la ele cu speranța că îi poți schimba de la putere pe cei de azi. Nu există democrație reală în absența acestui joc. Și nici pe Ciolacu sau Ciucă nu îi bănuiesc de atâta pricepere politică încât să își poată executa schema până la capăt fără să facă erori uriașe.
Anul abia a început. Vom avea ce urmări!