Mai intii, nefericitul in cauza ori moare de-a dreptul ca urmare a propriei prostii, ori devine steril, evitind astfel perpetuarea unui cod genetic idiot.
Apoi, accidentul e provocat de o eroare stupida de judecata (minorii si nebunii nu intra in discutie, se-ntelege de la sine de ce), si toata intimplarea trebuie confirmata de mai multe surse. Desigur, nu-i frumos sa rizi de moartea cuiva (mai ales pentru ca nu stii niciodata daca n-o sa-ti dea prin cap sa inghiti un perpetuum mobile, ca sa vezi daca functioneaza si inauntru), dar umorul negru ne scuza imprudenta. Sa ridem, deci, de argentinianul care si-a aruncat nevasta de la etajul opt si, dupa ce a vazut ca dumneaei aterizase bine-mersi pe cablurile electrice, s-a aruncat dupa ea, dar a cazut alaturi. De Ken Charles, care, trezit in toiul noptii de soneria telefonului, a intins mina dupa receptor, dar a luat din greseala un Smith&Wesson.38 Special, care s-a descarcat odata pus la ureche. De Kevin, care a zgitiit atit de tare un distribuitor automat de Cola, incit incapatinatul monstru de 420 kg a cazut peste el.
Insa povestea cea mai minunata vine din Brazilia si s-a intimplat chiar anul asta. Adelir Antonio de Carli, preot catolic de 41 de ani, a vrut sa atraga atentia opiniei publice asupra necesitatii construirii unui popas spiritual pentru camionagii. Pentru asta, un sezlong, un costum special, un telefon cu satelit, un GPS si multe baloane cu heliu care sa-l inalte sus, sus de tot. O singura precizare: nu stia sa foloseasca GPS-ul. De aceea, cind vintul l-a dus deasupra oceanului, degeaba a sunat calatorul echipele de salvare, pentru ca nu stia sa zica unde e. I-au gasit si corpul, intr-un final, dupa ce luasera urma baloanelor imprastiate printre stinci. Recunosc, la Adelir n-am prea ris. El a avut parte de-o moarte ca-ntr-o poveste. Ma intreb insa ce s-a intimplat cu popasul pentru camionagii.