Când o persoană fizică sau juridică se apucă de construit un bloc, capătă denumirea de dezvoltator imobiliar. Ce-i tac-tu’? Taximetrist. Al tău ce e? Dezvoltator imobiliar, te-am bătut.
Pentru a se autofinanța, proiectul are nevoie de un compartiment de vânzări foarte activ și competent, care să convingă clienții să cumpere apartamente în toate stadiile de construcție, începând de la primul șanț săpat pentru fundație. În această fază inițială ai șansa să cumperi cel mai ieftin, în egală măsură putând avea și neșansa să rămâi cu șanțul. Cel mai corect mod de abordare a problemei este semnarea unui antecontract, acel act în care un promitent-vânzător se obligă să vândă unui promitent-cumpărător, acesta din urmă obligându-se să cumpere prin achitarea unui oarecare avans. E ca un joc de poker unde în pot se adună doar sumele de deschidere.
În acest act se pot trece o droaie de clauze care să prevadă drepturi și obligații de ambele părți. Uneori seamănă cu o platformă politică în care vânzătorul este candidat și promite pe vreo trei pagini canalizare, asfalt, locuri de joacă, magazin la parter, doar că ștampila te costă câteva zeci de mii de euro. Pentru a se asigura că cealaltă parte își ține promisiunea, antecontractul prevede și niște clauze de penalizare.
Hai să exemplificăm cu suma rotundă de zece mii de euro, fiindcă „Suplimentul de cultură“ nu este „Gazeta de matematică“. Dacă tu, promitent-cumpărător, te răzgândești, primești înapoi avansul minus penalizarea. Dacă tu, dezvoltator imobiliar, te răzgândești sau lenevești, dai înapoi avansul primit plus încă zece mii de euro, să se bucure și omul care s-a rugat cinci ani la șanț. Până aici e simplu și totul pare just. Urmează sfatul meu.
Dacă ești cumpărător, ți se va cere părerea privind finisajele interioare ale imobilului. Veniți, vă rugăm, să vă alegeți gresia. Haideți să confirmați culoarea parchetului. Cu riscul de a ți se face rău de la stomac, trebuie să-ți fracturezi bunul-gust artistic, ăla de o minimă decență. Vei cere ca în baie să-ți pună gresie portocalie și faianță roz, neapărat cu un brâu verde brotăcel la nivelul ochilor. Parchetul din sufragerie să fie roșcat, gri deschis în dormitor și kaki pe holuri. Vor râde de tine șantieriștii, laolaltă cu inginerul și cu dirigintele de șantier. Vor face fotografii, ca să vadă și cunoștințele lor cât ești de fraier.
Dar tu nu ești fraier. Cu fix 5 zile înaintea semnării contractului final renunți la antecontract. Da, aparent vei pierde zece mii de euro, dar cel mai probabil vei obține apoi cel puțin dublu, dacă nu triplu, ca discount, când își vor da seama că nimeni altcineva nu ar vrea să cumpere respectivul apartament.