Foarte multe publicații internaționale specializate în literatură SF și reviste care urmăresc actualitatea științifică au anunțat recenta dispariție, la vârsta de 79 de ani, a lui Vernor Vinge, personalitate care a aparținut în egală măsură literaturii și științei.
Vinge, matematician și profesor universitar, este foarte apreciat atât pentru cărțile și povestirile sale SF, cât și pentru faptul că a lansat în conștiința internațională conceptul de „singularitate tehnologică“, fiind astfel un profet și un personaj care a avertizat asupra posibilei apariții a acesteia într-un viitor apropiat în care inteligențele artificiale devin tot mai sofisticate și mai avansate și, de ce nu, capătă conștiință de sine.
Ca autor SF, Vinge a câștigat premii Hugo pentru romanele Foc în adânc (1993), Adâncurile cerului (2000) și Rainbow’s End (2007). A câștigat, de asemenea, premii Hugo pentru nuvelele Fast Times at Fairmont High (2002) și The Cookie Monster (2004). În cele mai cunoscute romane ale sale, apărute și în limba română, Vinge descrie, în scenarii care țin de genul new space opera, lumi ale viitorului complex și ingenios construite, în care rasa umană coexistă cu tehnologii extrem de avansate și rase extrem de diferite.
De asemenea, după cum remarcă Mike Glyer pe blogul său, „File 770“, nuvela lui Vinge, True Names (1979), este frecvent citată ca fiind prima prezentare detaliată a conceptului de cyberspațiu. Acesta apărea, sub denumirea de „Other Plane“ în povestire, cu cinci ani înainte ca William Gibson să aducă în mainstream conceptul odată cu romanul lui Neuromantul.
„Un titan în genul literar care explorează o gamă nelimitată de destine potențiale, Vernor a captivat milioane de oameni cu povești despre viitoruri plauzibile, făcute și mai vii de priceperea sa în limbaj, dramă, personaje și implicarea științei“, a comentat alt celebru scriitor de SF, David Brin, în postarea în care anunța decesul lui Vinge.
Vernor Vinge a vorbit public pentru prima dată despre Singularitate în contextul tehnologiei în 1983, preluând din fizică termenul de la conceptul de Singularitate în spațiu-timp. Discutând despre crearea inteligențelor mult mai mari decât a noastră într-un celebru editorial publicat 1983 în revista „OMNI“, Vinge scria astfel: „Când se va întâmpla asta, istoria umană va ajunge la un moment de singularitate, o tranziție intelectuală la fel de impenetrabilă ca spațiul-timpul comprimat și încâlcit la centrul unei găuri negre, iar lumea va trece mult dincolo de înțelegerea noastră“.
Nu era o idee nouă, ea fusese formulată înaintea lui Vinge de către celebrul matematician John von Neumann, care încă din 1958 vorbea despre „faptul că progresul tehnico-științific accelerat lasă să se întrevadă un fel de singularitate, dincolo de care viața și lumea așa cum le știm noi nu mai pot exista“. Vinge este însă cel care a lansat în conștiința publică conceptul, mai ales după ce a dezvoltat aceste idei într-un faimos eseu din 1993 intitulat The Coming Technological Singularity: How to Survive in the Post-Human Era (Iminența Singularității Tehnologice: Cum să supraviețuiești în era post-umană).
Conceptul de Singularitate, explică publicația „Ars Tehnica“, postulează că IA va deveni curând superinteligentă, depășind mult capacitatea oamenilor, punând astfel capăt erei dominației speciei homo sapiens. Este un scenariu care, în cea mai mare parte, inspiră spaimă – dovadă fiind nenumăratele povești SF distopice, de la Terminator la Matrix, care descriu un astfel de viitor. Vernor Vinge însă a rămas optimist cu privire la viitorul tehnologic al omenirii, lucru menționat de Brin în omagiul său: „Acuzat de unii de un mare păcat, cel al optimismului, Vernor ne-a oferit legende SF fără egal care de multe ori au ilustrat o umanitate care își rezolvă cu succes problemele, cele care sunt deja în fața noastră, inventând în același timp altele noi. Noi dileme care ar putea să se afle chiar în fața privirii noastre mioape. El întreba adesea: Ce se întâmplă dacă reușim în ceea ce ne propunem? Care credeți că va fi rezultatul?“.
Influența ideilor lui Vinge a fost uriașă. Conceptul lui de singularitate tehnologică, de exemplu, l-a influențat în foarte mare măsură pe cunoscutul futurist Ray Kurzweil, care a tratat și el subiectul în câteva cărți foarte populare, precum The Singularity is Near (2005). Lucrările lui Kurzweil, notează revista „Wired“, la rândul lor, au avut o influență majoră asupra unei generații de ingineri care lucrează astăzi în companii ce dezvoltă AI-uri, așa cum este, de exemplu, OpenAI. Este o generație de cercetători asupra căreia literatura SF a ultimelor decenii a exercitat o influență covârșitoare.
„Cred că Singularitatea este cel mai probabil eveniment noncatastrofic ce poate avea loc în viitorul apropiat, dar asta nu înseamnă că este un eveniment care sigur va avea loc, nu înseamnă că nu s-ar putea petrece lucruri îngrozitoare“, spune Vinge într-un interviu publicat pe un canal YouTube. „Dacă SF-ul este în mod esențial un scenariu, în planificarea bazată pe scenarii el are un mare avantaj prin faptul că inspiră acțiune în rândul cititorilor care sunt specialiști. Dacă povestea afectează emoțional cititorul specialist, studiile științifice ale autorului nici nu mai au mare importanță, fiindcă munca cea mai grea va fi făcută de acest cititor ce se va sili să găsească metode pentru a transpune ideile scriitorului în realitate. Aceasta este cea mai subestimată caracteristică a literaturii science-fiction, aceea de a inspira comunitatea științifică în a încerca să treacă dincolo de parametrii posibilității.“