Odată cu The Nun, aflat deja la episodul doi, cu Imaculata, film aflat pe ecrane, și cu The First Omen, ce va avea curând premiera, cinematografele par să fi intrat deja într-un sezon al producțiilor cu călugărițe prinse în scenarii diabolice. Nimic nou, ceea ce revistele de cinema numesc nunsploitation există de mai bine de jumătate de secol și continuă să atragă publicul.
Termenul este, în sine, foarte explicit și se aplică unui subgen al cinemaului numit exploitation, el însuși un termen creat de revista „Variety“ în 1946 și care se referă la producțiile care încearcă să exploateze anumite tendințe la modă, interese de nișă și, în general, subiecte sinistre sau erotice. În cazul de față vorbim însă despre filme în care subiectul se referă la călugărițe în diverse contexte nu foarte „creștinești”. Este un subgen care și-a făcut apariția în Italia, alături de westernul spaghetti sau de filmele euro war și cam în același timp cu explozia genului giallo, alt produs tipic italian, care amestecă thriller, oroare și erotism și al cărui uriaș succes a durat cam până la jumătatea anilor ’70.
Nunsploitation, explică revista „Premiere“, se complace în „a se juca cu imaginea călugărițelor pioase, deformând această imagine până la ofensă. Deși invocă în general teme sexuale, transgresiunea acestui subgen nu se cantonează doar în a prezenta o călugăriță în portjartiere, ci mizează mai mult pe afilierea ei cu diavolul. Călugărițele posedate au priza lor la public, iar scenariile în care sunt prezentate de aceste filme înspăimântă și scandalizează în egală măsură“.
Multe dintre filmele ce se înscriu în acest subgen își propun, cel puțin declarativ, „să critice opresiunea Bisericii Catolice“, dar de cele mai multe ori acesta e doar un simplu pretext și mizează mai mult pe imaginea de mare efect „a unor femei care se comportă la fel de rău precum bărbații“, spune „Premiere“.
Scandal, cenzură, premii
Nu este de mirare că popularitatea acestui subgen a fost alimentată în foarte mare măsură de succesul și scandalul iscat de filmul Diavolii (1971) al lui Ken Russell, parțial adaptat după romanul Diavolii din Loudun a lui Aldous Huxley (1952). Dincolo de valul de critici care au însoțit filmul (care au făcut ca acesta să circule vreme de decenii într-o versiune extrem de cenzurată, din care fuseseră scoase cele mai blasfematorii și mai șocante scene), Diavolii este un moment respectat de cinema.
El își poate indica un precursor în Maica Ioana a Îngerilor (1961) de Jerzy Kawalerowicz. Bazat pe un roman de Jarosław Iwaszkiewicz, această dramă poloneză istorică cu accente horror se folosește și ea de povestea posedatelor de la Loudun (caz istoric real, din Franța secolului al XVII-lea) într-o retorică aparent anticlericală, dar care a fost interpretată de mulți drept o reflecție mascată asupra „poporului polonez prins în capcană între raționalismul statului comunism și credința în Biserică“.
Maica Ioana a Îngerilor a primit Premiul Juriului la Cannes, în 1961, și este, din multe puncte de vedere, la antipodul filmului lui Russell. Filmele care poartă eticheta de nunsploitation sunt în majoritatea lor mult mai puțin profunde și inferioare din punct de vedere al ambițiilor artistice, ele vizând, fără alte pretenții, doar producerea de senzații tari pentru publicul interesat, senzații care, exceptând producțiile strict erotice, țin mai mult de horror.
Cu toate acestea, de-a lungul deceniilor care au urmat apariției acestui subgen, există mai multe filme meritorii care pot fi trecute sub eticheta nunsploitation. Câteva dintre acestea sunt enumerate de „Premiere“.
Drame și provocare
Suor Omicidi (1979) este un tipic film giallo, care se inspiră din povestea reală a lui Cécile Bombeek, o călugăriță care comisese o serie de crime într-un spital de bătrân din Belgia, cu câțiva ani înainte. În filmul regizat de Giulio Berruti, ea este jucată de către frumoasa suedeză Anita Ekberg, de neuitat din La dolce vita a lui Fellini.
Într-un ton mai dramatic și mai serios, The Magdalene Sisters (2002) de Peter Mullan se inspiră dintr-o serie de abuzuri petrecute în sânul mai multor instituții catolice din Irlanda și a provocat „o undă de șoc“ în țară, la lansare, dar a fost recompensat și cu Leul de Aur la festivalul de film de la Veneția. Este un film sobru, care se desprinde complet de panoplia de elemente care definesc subgenul.
Cele 13 episoade ale sezonului 2 din serialul-antologie American Horror Story (2012), intitulat Asylum, se pliază în schimb perfect pe canoanele filmelor de groază, cu o Jessica Lange în rolul unei sinistre surori Jude, care terorizează spitalul psihiatric pe care îl conduce.
Pentru regizorul Paul Verhoeven, nunsploitation este genul perfect pentru provocare, așa cum o dovedește filmul său Benedetta, o „dramă biografică psihologică“ din 2021 care se bazează pe o carte de non-ficțiune de Judith C. Brown, Immodest Acts: The Life of a Lesbian Nun in Renaissance Italy. Deși filmul se vrea o dramă istorică, finalul este complet inventat, iar Verhoeven pare să fi fost mai mult decât încântat de protestele cu care a fost întâmpinată premiera filmului la New York sau de interdicția de difuzare primită în Rusia. Biserica Catolică a declarat filmul „blasfemie“, ceea ce nu ar mira să fi fost adevărata intenție a cunoscutului regizor olandez.
Revenind la horror
Producțiile mai recente, cum ar fi cele două filme din seria The Nun, par a avea intenții mult mai precise și mai modeste: acelea de a furniza senzații tari fanilor filmelor horror.
Imaculata, aflat în prezent pe marile ecrane, este și el un horror psihologic a cărui acțiune se
petrece într-o mănăstire italiană unde este ascuns un secret terifiant. Este un film chiar bine primit de critici, mulți dintre ei remarcând că o asemenea producție ar putea arăta o revenire modernă a interesului pentru subgenul nunsploitation, arătând că Imaculata, tematic și estetic, trădează influența marilor autor europeni de horror din anii ’70.
În fine, The First Omen, ce urmează să fie lansat în aprilie, este o poveste tipică de posesie demonică, conspirație diabolică și secrete ascunse în spatele zidurilor unei biserici din Roma, deci arsenalul obișnuit de ingrediente care l-ar fi putut presupune un prequel la The Omen, una dintre cele mai cunoscute serii ale genului horror.
Nu este exclus ca actualul interes al producătorilor și realizatorilor pentru nunsploitation să fi fost declanșat de faptul că, în raportul investiție/ încasări, filmul The Nun s-a dovedit a fi cel mai profitabil din toate producțiile înscrise în seria demarată de The Conjuring (2013).
Dar asta nu înseamnă că pioasele călugărițe nu exercită în continuare o misterioasă atracție asupra publicului.