Nestiind insa daca e necesar sa ma revolt sau nu, o sa fac totusi aceasta asa-zisa sinteza, adresindu-va dumneavoastra, dragi cititori, o serie de intrebari mai degraba retorice.
Si-ncep asa: v-ati gindit, la inceput de 2008, ca pina inainte de Craciun veti fi obligati sa va reevaluati simpatiile si antipatiile politice? Va reamintesc ca, in ianuarie, situatia statea asa: Traian Basescu fulgera, din pozitia lui de Zeus, impotriva unei aliante oligarhice, iar PD-L-ul va vorbea, pe mai multe voci, despre un nou patrulater rosu format din PNL-PSD-PC-PRM. Ce s-a intimplat in mai putin de-un an cu laturile acestui patrulater? Pai, mai intii, una dintre ele, adica latura PRM, a cazut perpendicular pe partidul domnilor Boc si Stolojan, formind un fel de coalitie parlamentara intru oferirea functiei de vicepresedinte al Senatului lui Corneliu Vadim Tudor. Patrulaterul rosu s-a transformat in triunghi. Apoi au venit alegerile, triunghiul parea sa reziste. Numai ca, in ultimele saptamini, el si-a inlocuit o latura cu alta, astfel ca in loc de PNL, avem acolo latura PD-L. Liberalii sint in opozitie. Coalitia PD-L-PSD-PC este la putere. PRM a disparut. Noi in cine mai credem? Multi au dispretuit PNL-ul, nu-i asa?, pentru ca s-a aliat cu dusmanul traditional, PSD. Ce fac acum aceiasi oameni cind vad PD-L-ul alaturi de PSD? Grea decizie…
Si continui asa: v-ati gindit, la inceput de 2008, ca pina inainte de Craciun veti fi nevoiti sa va reevaluati simpatiile si antipatiile fata de unele personaje din mass media? Va reamintesc ca, in ianuarie, deschideati ziarele sau apasati butonul de la telecomanda in functie de semnaturile sau chipurile care va cistigasera increderea in ultimii ani. Adica incepuse sa va fie clar unde e albul alb, iar negrul negru, stiati cine vine in intimpinarea preferintelor dvs. politice si cine nu. Ce se intimpla acum, la final de 2008? Ii vedeti pe aceiasi oameni care vi-i prezentau in cele mai calde culori pe presedinte sau pe viitorul prim-ministru Stolojan vituperind tocmai impotriva lor. Apasati butoanele de pe telecomanda cu disperare, cautind un ton familiar, idei familiare. In schimb descoperiti, in cel mai bun caz, oameni descumpaniti, care-si dau cu parerea mai degraba conform sperantelor sau dezamagirilor de moment decit conform unor crezuri politice bine conturate. Sigur, au ramas citiva ale caror pozitii nu s-au modificat, dar ei va livreaza, de cele mai multe ori, silogisme schioape, panseuri greu de crezut, incercari aproape patetice de justificare. Si-atunci, ce ziare veti citi in continuare, ce televiziuni veti urmari? Alta decizie foarte grea…
Si inchei asa: v-ati gindit, la inceput de 2008, ca pina inainte de Craciun veti fi nevoiti sa va reevaluati felul in care priviti politica? Va reamintesc ca, in ianuarie, la fel ca in toate lunile, toti anii precedenti de la revolutie incoace, eram inca invatati, ne-au invatat, sa judecam cumva visceral. Si sa votam la fel. In nouasprezece ani de democratie am fost aproape cu totii suporteri, nu votanti. Politica ni s-a oferit ca o lupta intre buni si rai, ca un basm cu zmei si feti-frumosi. Am fost invatati sa nu ne intereseze programele economice, principiile, doctrinele. Am fost lamuriti sa votam cu spaima de a nu veni „ceilalti”, nu cu bucuria de a-i avea la guvernare pe „ai nostri”. Acum, pentru prima oara dupa ’89, pentru multi dintre noi a aparut reprezentarea concreta a faptului ca orice zmeu se poate infrati, la nevoie, cu orice fat-frumos. Iar asta e un lucru bun, poate singurul pe care ni-l aduce aceasta coalitie PSD-PD-L. Poate ca de-acum vom vota, in fine, conform unor date concrete pe care am reusit sa ni le adunam noi insine, si nu conform urii sau iubirii neconditionate pe care le aratam fata de un personaj sau altul, fata de un partid sau altul.
Cit priveste incalcarea libertatii de exprimare despre care vorbeam la inceput, era, fireste, o gluma. Asta o spun acum, la final, atit pentru onor-conducerea „Suplimentului”, cit si pentru acei cititori care m-ar fi putut lua in serios. Pina la urma, cind toate cele intimplate pe scena noastra politica sint atit de neserioase, de ce sa ne mai straduim noi, cei care ne petrecem timpul scriind despre politicieni, sa va dam iluzia ca sintem seriosi?