Plus nu stiu cite zeci de sticle si borcane, pe care trebuia sa le furam din camarile parintilor, care oricum le recuperau-reconditionau-refoloseau mult mai bine, adica pentru gemuri, compoturi si sosuri.
Apoi am bagat de seama ca si acasa la noi se reciclau si refoloseau o gramada de lucruri. Gospodaria taraneasca era una relativ ecologica. Ziarele (mai ales „Scinteia”, la care membrii de partid aveau abonament obligatoriu) se citeau si se foloseau apoi fie la impachetat, fie pentru protejarea parchetului, fie pentru insirarea cepei la soare, la uscat. Unele foi, rupte in bucati mici, rectangulare, si infipte intr-o tepusa, deveneau hirtie igienica pentru WC-ul din fundul curtii (ce-i drept, hirtie cu plumb, dar nimic nu-i perfect). Sticlele de bere sau suc deveneau sticle cu bulion de casa. Borcanele de fasole cu cirnati din comertul socialist erau transformate in borcane cu gem, compot sau muraturi. Nici cutiile de conserve nu se aruncau: puteai pune in ele apa pentru puii de gaina, le puteai turti si folosi drept tabla sau… ei, oricum li se gasea o reutilizare.
Problema era ca aceste doua miscari se opuneau intrucitva: statul voia sticlele si borcanele noastre ca sa le refoloseasca el, in vreme ce parintii si bunicii nostri tineau sa le pastreze si sa le refoloseasca ei. As putea spune ca am trait in mijlocul unei mici lupte ideologice, cea intre ecologismul socialist al statului, care centraliza si institutionaliza procesul de reciclare, si ecologismul liberal al cetateanului, care incuraja initiativa privata.
De curind am primit o sacosa de pinza solida, cumparata in Dusseldorf, unde e ecologico-trendy sa folosesti astfel de sacose, ca sa protejezi mediul, si uite-asa mi-am dat seama cit de trendy erau bunicile noastre fara s-o stie: cind plecau la cumparaturi, sacosa de pinza era nelipsita din arsenalul lor. Si atunci m-am intrebat: de unde lipsa de aderenta a ecologismului in Romania de dupa 1989? Cum se face ca sintem una dintre tarile europene care genereaza cel mai mult gunoi? Ideea ca am fi o tara prea inapoiata pentru a mai avea si constiinta ecologica e exagerata, dar nu intru totul falsa. Da, s-ar putea sa nu avem constiinta necesara, dar asta tocmai fiindca multi dintre noi sintem vechi ecologisti. Am trait intr-o epoca in care ecologismul se practica sub formele descrise mai sus si insemna doua lucruri concomitent: pe de o parte dominatia arbitrara a statului, care impunea o cota de materiale reciclabile, si pe de alta parte reutilizarea domestica a materiei reciclabile, care era perceputa ca un semn de saracie. Caci bogatii nu reciclau, dupa cum am vazut si in Dallas. Bogatii nu puneau apa la puii de gaina in cutii de conserve si nici nu faceau gemuri la borcan.
Astfel, comunismul a discreditat ecologismul dirijat de la centru, care n-o sa functioneze niciodata cum trebuie la oamenii care au amintirea celor trei R. In acelasi timp, relativa prosperitate din ultimii ani a eliminat ecologismul casnic – fiindca inainte de 1989 reciclarea insemna, daca nu de-a dreptul saracie, cel putin lipsa prosperitatii. Si in Romania nimeni nu vrea sa para sarac. Chiar dimpotriva.
Noi, vechii ecologisti, ne-am uitat cu jind la bogatia si rasfatul occidental. Iar acum, cind ni se ofera pe tava si ni se pare cit de cit accesibil, sa renuntam la el? Sa mergem iar cu plasa in buzunar la cumparaturi? Nu, nu se poate! Sintem irecuperabili. Poate noua generatie, cea aparuta dupa 1989, se va dovedi mai receptiva. Noi nu.
Oricum, e ciudat sa vezi ca un lucru pe care in copilarie il considerai ridicol si inutil devine trendy pentru generatia copiilor tai. Iti dai seama cit de putin se schimba lumea. Sau, poate, cit de putina imaginatie are…