Vestea ca Becali se intoarce la obiceiurile transhumantei face parte dintr-un mecanism ieftin, brevetat pe scena publica romaneasca in nenumarate rinduri. Mecanismul e ieftin pentru ca, in fapt, atunci cind iti anunti iesirea ai dat deja de-o stire tuturor celor din presa si, implicit, ti-ai pregatit terenul pentru o revenire spectaculoasa (adica, a doua stire).
Lasind deoparte conditia de sinceritate, n-ar fi rau ca decizia lui Gigi Becali sa fi urmata si de altii. De exemplu, de Corneliu Vadim Tudor. Ex-senatorul Romaniei Mari ar putea lua aceeasi cale budista, a meditatiei in pustii. E-adevarat ca, desi aparentele uneori insala, Vadim Tudor n-ar pleca spre munti, vai si dealuri, sa se lupte cu oile si cu alti potentiali colegi din corporatia casului. S-ar putea intoarce inspre lumea istoriei (nu am zis in istorie!), pentru c-am inteles, cindva, ca astea ar fi baza si acidul CV-ului domniei sale.
Romania anului 2009 s-ar lipsi fara sughituri si de alti compatrioti din regnul telepriapicilor. Madalin Voicu, eternul invitat in platouri pe teme de politica-economie-cultura-justitie-ecologie-etc., ar fi unul dintre ei. Prezenta sa continua la diverse emisiuni l-ar scuti de-o cheltuiala inutila: n-ar mai trebui sa dea bani pe cinspe pepsi si zece ape minerale jurnalistilor prezenti la harakiri-ul filmat, ci si-ar putea anunta retragerea pe banii patronilor televiziunilor. Sa dea de stire natiunii si naratiunii ca a trecut in lumea celor care cinta, luind-o-n brate pe stradivara-sa.
Gasim un singur personaj totalmente trist, dintre cei ce-au facut gestul asta, mai mult sau mai putin fortati de imprejurari. E vorba de fostul prim-ministru din urma cu un deceniu, Radu Vasile, atit de serios in analize pre- si post-guvernamentale, incit cu greu ti-ai da seama ce motaie-n el. Urmarindu-l, parca citesti o stire din „Libertatea”: poetul cu ghiul Mischie zace fara suflare, strivit intre un ex-premier de tara si un invitat tinut in viata de cablurile camerelor TV.
Povesti vesele si triste, dar intotdeauna amuzante, retragerile in anonimat ale telepriapicilor au si vor avea, in definitiv, un singur efect: cresterea bunei dispozitii in rindul oierilor, istoricilor, muzicienilor sau scriitorilor.