Agitatia postului de stiri Realitatea face parte, cum numai la noi se poate intimpla un lucru de genul acesta, din geniul inconstientei romanesti. Acea inconstienta care umbla in fundul gol, aratind tuturor ce manusi misto si-a tras acum, in trend cu criza economica. Da, tu, fata!, criza economica. Transmisia balului Americii, neinteles, dupa cum s-a vazut, de aproape nici un director de programe concetatean cu noi, este imaginea perfecta a unei mirobolante imagini metonimice. A unui frame decupat cu foarfeca de gradinar dintr-un alt context, pus sa dea senzatia unei stari generale de rumoare in tot poporul neaos.
Ipocrizia a gonflat un ardei kapia – stirea –, transformindu-l intr-un ardei umplut cu iluzii. E vorba de acea ipocrizie care-i „da dreptul” cetateanului cu aer de geostrateg, ce crapa saminta-n asfaltul strazii in miez de zi, sa injure invazia americana in Irak. E acea ipocrizie a romanului care nu vede prabusirea sistemului economic autohton, dar o „gineste” pe aceea a Wall Street-ului. Luni de zile la rind, nici un post romanesc, de stiri sau generalist, n-a indraznit sa faca un „maraton jurnalistic”, asa cum a fost cel de marti noaptea. Unul dedicat pericolului prabusirii economice, scaderii dramatice a impozitelor platite de firmele romanesti catre stat, deficitului bugetar din care si Tari si Base si Boc si Geoana – si, de li se oferea posibilitatea, probabil si Moni si Iri – au aruncat (ori s-au facut) cu eminesti si vlaici si brancusi in pensionari si profesori si doftori. Un maraton dedicat atitor si atitor stiri externe care cutremura, zi de zi, primele pagini ale gazetelor si posturilor TV din afara Dunarii noastre, pe care televiziunile noastre le inlocuiesc cu babe
si rate violate, separat sau laolalta.
Mitraliera cu iluzii a televiziunilor romanesti a rapait galuste din a caror analiza balistica nu am reusit a detecta decit faptul ca e ceremonia de investitura a primului presedinte afro-american din istoria Statelor Unite. Daca se mai punea si de-o chindie cu golani prin zona Casei Albe, probabil ca am fi avut si reporteri special-cagulati la fata locului. Intre culoarea unui presedinte ce se anunta a fi macar interesant si culoarea crizei romanesti – economice sau de orice alta natura – diferenta o face aceeasi regula a combinarii din pictura sau din arta digitala. Cautind negrul cu tot dinadinsul, obtii intotdeauna maro, pentru ca ai sa scapi, roman verde fiind, rosul din gena pe plansa de prezentare.