„Luci Teodorovici, cu mita Ciinerosu”
Una peste alta, toata povestea m-a dat in clocot de buna dispozitie si, ca sa n-o traiesc de una singura, am tirit dupa mine citiva prieteni, colegi, studenti, vecini, cunoscuti. Basca primitoarele gazde poliromice si suplimentiste. De totului tot, am strins vreo 30 de persoane. Am zis sa fac o ancheta si-am intrebat aveti pisici de ce cum le cheama, dar ciini aveti de ce cum ii cheama. De unde am desprins: unu, ca lumea s-a binedispus instant auzind despre ce ar fi vorba; doi, ca macar vreo 10 au depanat cu pofta povesti cap-coada; trei, ca intrebarea deceavetipisicisauciini a fost fara rost, daca nu de-a dreptul cretina, cita vreme nimeni nu s-a obosit sa-i dea raspuns; patru, ca se sparie gindul cita imaginatie bintuie prin cataloagele cu nume: de 7 ori Titi, de 9 ori Miti, de 3 ori Mita si-atit, de 5 ori Azorel, de 8 ori Nero, de 11 ori Rexy; cinci, ca asociatia chinologica-i mare si tare, caci ciinii le-au cam batut la puncte pe pisici (desi, daca ma uit bine la pomelnice, numarul celor care au si ciini, si pisici se ridica la 18 din 32, deci sa nu ne pripim).
Cel mai bun exemplu pentru infratirea-ntre popoarele pisicesti si ciinesti il da chiar bossul poliromic, Silviu Lupescu, cel mai locvac si ilustrativ (caci a executat text plus foto). Iata-l: „Unul e Abri, un labrador filosof care latra cind si cind, priveste cu ochi tristi in jur si nu pare dispus sa faca vreun compromis. Despre cum este imbaiat Abri, ce creme, balsamuri si sampoane folosesc, si de la ce firme, am sa scriu un jurnal. Celalalt, Snauti, e un quasi schnauzer de pripas. Cam oportunist, recunosc, e un politruc de stinga centru dreapta care se da cu unii sau altii dupa cum primeste sau nu vreun ciolan. Pentru el, folosesc doar sampon Royal Crown sau San Benedetto special. Din coalitia mea de acasa mai fac parte doua pisici si un motan. Si-au impartit totul, ograda si casa, au inventat limite de tot felul, pe care stiu ca e tragic daca le depasesc. Fiind impotriva naturii, parteneriatul dintre ciinii si pisicile mele functioneaza si nu prea. Cu un vot in plus, mitele miorlaie ca li se cuvine mai mult whiskas. Nedemocrate, javrele vor mai mult chappi. Degeaba le explic ca visteria e goala si deficitul urias, nu se linistesc pina nu primesc o felie de parizer groasa cit sporurile de bugetar cu pedigree. Azi noapte, motanul a iesit sa protesteze in strada, adica pe acoperis. A miorlait prelung ceasuri in sir, desi era un ger cumplit. Ciinii au miriit nemultumiti. Speriate, pisicile s-au aciuat pe un raft din biblioteca, printre carti. In zadar am incercat sa-i explic motanului ca pune in pericol somnul coalitiei si firava majoritate felina, n-a vrut sa coboare nici mort. Spre dimineata, lucrurile s-au calmat. Am reusit sa atipesc, dar, in vis, mai auzeam miorlaiturile acelea prevestind raul, vasazica criza nebuna care pe toti, oameni si animale, deopotriva ne-a cuprins”.
De ce nu ma pot uita inapoi sa-i vad cum asteapta?
Dar sa trec la popor (truditori, scribi, osteni, tirgoveti). Gabi, colega mea de litcomp. a suferit ca un ciine ca Serban nu l-a virit si pe Nichita in Tratat, cu Balada motanului, care incepe asa: „Motan m-as fi dorit sa fiu/ Cu coada-n sus, cu blana-n dungi,/ cu gheare si mustete lungi,/ cu-n ochi verzui si-un ochi capriu”. Si, ca s-o alin, ii trec la catastif toate numele de mite pe care ar fi vrut sa le dea si n-a avut intotdeauna cui: Ulise, Byron, Miasu, Rouge, Bally, Mr. Banana. Asijderi, le fac o mica bucurie si urmatorilor stapini, chemindu-i la parada intii pe mitofili: Sorina – cu Tomita si Lucifer, doamna Aurica (intr-un puseu narcisic), cu mita Aurica, Noemi, cu Isis, nepotii Claudiu si Dan – cu Iuki si Mitu, vecinul Fane, cu Fum, Sia si Noar, vecina Piri, cu Attila, doamna C., din vila brincoveneasca de vizavi, cu Daci, Romi, Rares, col. pension. de la colt, cu Napoleon, spaima gugustiucilor, dna Elvira de peste gard, cu Mona si Coita, cotoiul oranj fara coada, micul Ronaldo, cu birmaneza Roza in lesa, prin parc, Cristina et comp., cu Tomi, Pica, Kissy, Cutu, Cecilia, Jerry, Fuzzy, Mariza, Garfield, Pongo, Sasa, Lia, Nera, Ciufi, Pepsi, Tora, Duru, Tano, Louie, Scamuta, Sima. Cit despre ciini, iata ce s-a adunat: Biju, cu dulaul Biju de la Seitin, Cubu’, cu Athos si Agy, Cocosila, cu Grebla si Vulpita de la Cuptoare, Delia, cu Fetita de la Prunaru si Costica de pe casa scarilor, Geta, cu Micky si Cindy, Ancuta, cu Snookie si Don, nepotii Dan si Claudiu, cu Monalisa si Coniac, Jeanine cu Kenzo, Fane, cu Atena, micul Ronaldo, cu cihuahua Shakira tot in lesa, tot prin parc, Moni, cu Garbo, Cristi, cu Laba, Doru, cu Speedy, Ovi, cu Dolly, Marioara, cu Susu. Si-acum gazdele Polirom-Supliment. Pisici au chiar acum ori au avut cindva: Silviu insusi – pe Marius, Mimi si Tica, Anca – pe Sasso, George si Florin – pe Sara si Sweety. De departe insa, cel mai tare-i Luci Teodorovici, cu mitele Ciinerosu si Suca, dar mai ales Alina, cu armata de la Tirgu Neamt: Burdulea, Muscamor, Veronel, Carabus, Putuca, Jennifer Marlowe, Casia si Minka. Si mai sfios Gheo, cu pisicile din Ticvani: Tigrisor, plus Chiti. Iar ciinii stau asa: Simona, cu Eros, Geanina – cu Baghera si Hotu, Bogdan, cu Biscuite, Anca Baicoianu, cu Nera, toata redactia din capitala, cu boschetarul corcit Viskovitz, Anca Baraboi, cu Mao, Gheo, cu Pamela, Bobi, Muri si Balan.
M-as strecura la urma si pe mine, cu voia dv., pentru trecute vieti de mite si mitani, cu trei garnituri: una din proletcult si soviete, la casa cu gradina (Ghizi, Ilici, Suliko, Vova, Masa), una mai rebela, de la bloc (Roco si Jimmy), una cu fite intelectuale de pe Loga, de-acum vreo 15 ani, cind Tila i-a nascut, ascunsa-n biblioteca, pe Platon, Cicero, Casandra si Mirina. La care ii adaug pe ciinii din vecini care m-au fugarit si muscat cind eram mica: Kveksi, Lordy. Si pe ciinii din vis, Struli si Rudi, care dorm supusi la picioarele mele. Si pe vagabonzii de-acuma, din parc. Ii strig doar maiciine si-i scarman, fara sa le dau intotdeauna ceva de mincare. Dar ei, bucurosi oricum, latra, dau din cozi, topaie si-o iau dupa mine spre casa. Unul e leit tata, cum mi se uita in ochi, intrebator si parca trist, celalalt e cap taiat Sofia Loren, iar al treilea, mic, negru si mereu ravasit parca-s chiar eu dintr-o poza mai veche. Ma intreb numai de ce ii las mereu balta, de ce ii mingii in graba si inchid repede poarta, sa nu se strecoare cumva inauntru. Si de ce nu ma pot uita inapoi sa-i vad cum asteapta.
„Cel mai bun exemplu pentru infratirea-ntre
popoarele pisicesti si ciinesti il da chiar bossul poliromic,
Silviu Lupescu”
„Anca Baraboi cu Mao”
„George cu Sara”