Victor Ciorbea, fostul premier, fostul primar si fostul adulat de masa intelectualilor fara de tremolo sau de mirare la miracolul cotidian al vietii, apare in rol de tata prin pridvorul talk-show-urilor. Cu alura unei Marioare Murarescu feat Ion Dolanescu, domnul Ciorbea propovaduieste, cu aratatorul la ie si inelarul pe cerdac, solutii morale de guvernare. Sa te fereasca, valeu, muica, de te afli in raza de actiune verbala a domnului Ciorbea; si sa te mai fereasca Sfintul Duh de nu ai parerea domniei sale! Iuiiu!, de ce iures e capabil domnul C., pe care avem cu totii surprinderea sa-l descoperim, astazi, la zece ani de cind a zis „stop!” si „hic!” istoriei CDR, mai viteaz decit l-am fi intuit vreodata.
Din aceeasi falie temporala, la un moment dat reaparuse si Emil Constantinescu, precum o nava decamuflata dintr-un film SF. Cu aceleasi inaltatoare discursuri morale privitoare la starea natiunii, a actiunii si reactiunii, a vietii, in general.
Domnul Ciorbea are, de un timp incoace, un partener de muzeu reincarnat la postul rival si de nisa. Daca premierul 1.0 apare la Realitatea TV, premierele in versiunea upgradata cu ghiul e de zarit (si de ocolit) pe la Antena 3. Radu Vasile nu poate scoate octavele domnului Ciorbea, dar e capabil, ca si fostul sau aliat, sa indoaie cheia sol dintr-o singura aruncatura de fraza.
Intr-un film nominalizat la Oscarurile de anul acesta, The Curious Case of Benjamin Button, un individ se naste la 80 de ani si, in loc sa imbatrineasca, isi consuma viata intinerind de la o zi la alta.
„Strania poveste” SF scrisa acum aproape 100 de ani de F. Scott Fitzgerald, ecranizata astazi, poate servi drept pilda pentru o istorie alternativa a Romaniei ultimilor 12-14 ani. Daca domnii de mai sus, din rindul carora fac parte cu onor „si altii”, ar fi trait o asemenea patanie, am fi fost cu totii cistigati: aflati in dimensiuni temporale diferite, am fi avut cu totii sansa sa nu ne fi intilnit niciodata.