Am fost atent, in perioada asta, la comentariile de pe forumuri. De pe cele romanesti, dar, in masura in care a fost posibil sa inteleg, si de pe cele maghiare. Pe forumurile din Romania – un fel de urlet la unison, in care o intreaga etnie, cea roma, era acuzata. Pe cele maghiare – frustrare si dorinta ungurilor de a se face o delimitare clara: da, criminalii sint cetateni maghiari, dar de etnie roma. Cunoastem: cam aceeasi frustrare o manifestam si noi, pina si cei mai toleranti dintre noi, cind vedem ce scriu ziarele italiene despre ce se intimpla in peninsula.
Asemenea intimplari si, mai ales, urmarile lor sint serioase semnale de alarma. Am auzit in perioada asta oameni care au pledat de multe ori chiar public pentru toleranta spunind ca, pe undeva, in adincurile sinceritatii lor, s-ar simti impacati daca ar fi adevarat zvonul conform caruia citiva dintre celebrii tigri ai lui Arkan din Serbia ar fi pornit in cautarea criminalilor. Mai mult, mai inspaimintator, am simtit un fel de sustinere prin simpatie sau, mai bine zis, un fel de incurajare nerostita fata de membrii Garzii Maghiare, o formatiune extremista din Ungaria, care au profitat, in fapt, de moartea lui Marian Cozma pentru a-si face din nou auzita ura, pentru a-si face auzite indemnurile la xenofobie, pentru a-si face auzit nationalismul.
Rau e ca toate aceste defulari mai mult sau mai putin fatise sint augmentate tocmai de modul in care se percepe a fi impusa toleranta de catre Uniunea Europeana. Faptul ca ziarele, televiziunile sint obligate, practic, sa ocoleasca problema etniei in asemenea situatii, in loc sa detensioneze atmosfera, o incarca suplimentar. Oamenii resimt aceasta pina la urma fireasca abordare ca pe-un soi de cenzura, iar de-aici frustrarea capata accente teribile. Nu-mi dau seama daca, in timp, o astfel de abordare isi va arata efectele pozitive. Altfel zis, e necesara, nu cred insa ca si suficienta. Clar este ca, mai ales atunci cind lumea se clatina sub povara unei crize, ura si frustrarile devin hrana perfecta pentru diverse formatiuni extremiste. Si asta pentru ca formatiunile de acest tip n-au niciodata nevoie de solutii concrete, au nevoie doar de creionarea ideii unui „Salvator“. Iar la asta se pricep, din pacate, cel mai bine.
Tot citesc prin presa, aud discutindu-se in diverse medii ale societatii civile ca Romania, alaturi de intreaga Uniune Europeana, a depasit riscul dictaturii, de orice tip ar fi ea. Aflu, uimit, din expunerile publice ale unor intelectuali ca atit sistemul, cit si nivelul de civilizatie la care a ajuns omenirea ne vor feri pe viitor de orice atrocitati de tipul celor traite in trecut. Si ma intreb, cind aflu asta, daca sustinatorii acestei idei fac efortul de a-si aminti ca numai cu vreun deceniu si ceva in urma, la o aruncatura de bat de noi, adica in fostul spatiu iugoslav, oamenii civilizati, sub ochii unui intreg sistem viabil al Uniunii Europene, au devenit brute inimaginabile, casapindu-se nu doar pe fronturi, dar ducindu-si ura personala pe scarile blocurilor, omorindu-si vecinii cu securea, ucigind inclusiv copii care, pina cu citeva luni inainte, erau colegi de gradinita cu propriii copii. Ne-om fi civilizat oare atit de mult intr-un deceniu? Asa o fi, insa oamenii descrisi mai sus, multi dintre ei, mai traiesc inca. Unii sint pensionari nestiuti ai statului sirb, ai celui croat s.a.m.d.
Revenind la chestiune, imi doresc ca pe undeva pe la Bruxelles sa se fi observat acest lucru simplu: citiva cutitari nenorociti au omorit un om la Veszprem, iar lucrul acesta a inflamat impotriva unei intregi etnii doua natiuni europene, cea romana si cea maghiara. Te crucesti cind iti dai seama cit de usor s-a intimplat asa ceva. Te crucesti si te intrebi daca modul in care se incearca inducerea spiritului de toleranta in masa noastra de „oameni civilizati“ e cel mai potrivit. Sigur ca eu n-am solutii, mai mult, sigur ca n-am nici indreptatirea, nici competenta de a le oferi chiar de le-as avea. Stiu insa, pe de alta parte, ca Europa si-a unit fortele intr-o Uniune tocmai pentru a gasi solutiile cele mai potrivite spre a se evita catastrofe. Toleranta este, indiscutabil, scopul pentru care merita sa faci eforturi. Etnia nu trebuie, indiscutabil, culpabilizata pentru citeva „elemente“ ale ei. Dar avem aici o ecuatie. Pe care civilizatia trebuie s-o rezolve cit mai repede, si nu vreun „Salvator“ aparut prin vot popular in mijlocul vreunei natiuni europene.