In emisiunea in cauza, nu a fost nici un moment vorba despre cultul personalitatii. Nu, asta s-ar fi produs, poate, acum vreo sase-sapte ani. A fost un infiorator moment de reabilitare cu forcepsul a unui personaj politic (si-a consoartei sale) care nu mai intereseaza pe nimeni astazi. In lumina regizata a reflectoarelor Mihaelei Radulescu, doamna Dana si cu domnul Adrian pareau doi fosti hipioti. Doi frumusei nebuni in tinerete, care, la patruj’ de ani de la ultima demonstratie impotriva lui Nixon, se apucasera de crescut iepuri si de cultivat lalele. Si care acum veneau, la fel de indragostiti ca-n prima zi, sa propovaduiasca muzica lui Morrison la „Duminica in familie”.
Imi place sa cred ca, prin genul acesta de aparitii, Adrian si Dana Nastase nu fac decit sa-si confirme imaginea dobindita in anii de dinainte. Va mai aduceti aminte de o alta emisiune pentru stomac tare si orchestra de laudatori, din campania electorala a anului 2004? Lucian Mindruta era, atunci, in rol de amfitrion. Totusi, ca sa respectam istoria, sa facem precizarea ca domnul Mindruta a fost, in acea emisiune odioasa dupa toate criteriile deontologice, un finut. Un finut in comparatie cu momentul de duminica, 1 martie 2009, cind Mihaela Radulescu a semanat, in dese momente, cu scribul unui faraon si-al celei mai iubite neveste a neamului.
Istoria scurta a presei independente din Romania este plina de asemenea momente. O droaie de personaje pastrate in Recycle Bin de memoria colectiva si-au reintrat, cu arme si munitii, in drepturi si demnitati dupa resuscitari venite din partea unor realizatori TV. Avem talentul innascut de a face din agresori victime si, la fel de brusc, de a-i aduce din nou in postura initiala.
Marele nostru noroc e ca, in decembrie 1989, nu existau asemenea emisiuni in Romania. Altfel, n-ar mai fi parut atit de absurd ca Nicolae Ceausescu sa fie si astazi presedinte. Reales.