Neuroane, vidul lasat in urma ta nu se atinge nici macar cu o floare! Cu flori v-ati atins toti de “dupe” ‘90 incoace, neuroane. Cu “flori”, trai-v-ar blatul!, neuroni de tip nou, vopsiti ca ouale de Paste, emanind radiatii policrome si vinturi fusiforme, ce ne lasa lati si cu ochii beliti, ca senzorii unui aparat foto in fata unei gaini colibri.
Neuroane, nu te strimba aiurea acum, cind ti se zice in fata ca ai comportament de client fidelizat unui sex-shop! Te-a invelit amorteala, neuroane, si te-a invelit atit de bine, incit nici nu ti-a mai pasat, macar pe vreo citime de secunda, ca sinapsele crapa in jurul tau, neuroane! Nici ca ti-a pasat de axonii tai, numiti stiintific “boci”, ce luasera doar culoarea vinetie a cangrenei de mult timp incoace… nici ca ti-a trezit vreun tremur aparitia unor chestii colorate, in jurul tau, care se multiplicau in draci, ca dracii, numiti stiintific “pesedei”, si-ti dadeau senzatia ca vreun politician tembel a construit in universul tau un luna-park… nici ca te-ai oprit, ma-sa!, macar o secunda, s-asculti cum suiera vintul prin regiunea ta receptoare, acolo pe unde ar fi trebuit, ca la alti neuroni din alti creieri si-alte trupuri si dintr-alte parti, sa se produca sinapse, nu pirti, ha-ha-ha!
Neuroane, miroase, neuroane, ha-ha! Si tu te dai cu spray, ha! Neuroane, poti sa asculti cit Bach vrei, ca tot te va calca un Maybach! Chiar ala al “pretenarului” tau Jiji. Neuroane, baietii aia simpatici, pe care i-ai luat sub dendritele tale ocrotitoare acum vreo opspe ani, baieteii aia, neuroane, au crescut acu: li se zice ribozomi, fac party-uri la tine-n casa, si tu esti atit de inert in felul tau, incit nu ai habar, neuroane!
Neuroane, stii cum ar zice mama ta? Sa ma ierti, neuroane, ca sint atit de grosolan, ca nu pot fi, ca tine, colorat si discret: neuroane, mama ta ar zice, privind astazi lumea din jurul tau, lumea pe care ai creat-o, ar zice mama ta, asadar, stiind macar regula de trei simpla: “Imi pare rau ca m-am nascut!”.
Neuroane, te-am plictisit, cumva? Ma ierti, neuroane, nu am vrut sa te deranjez – prea mult: stii, nici nu cred ca iti scriam scrisoarea asta, neuroane. Dar, sa nu fie cu banat, una dintre celulele tale multicolore, alea pe care nenorocitii aia de ziaristi le-ar numi in sase litere si nu le-ar zice, ca stramosii tai de partid, CAER, deci care este celula-ta tocmai a dat o scrisoare la Associated Press si la “La Repubblica”. La-la-la?