Cam atit. A, ba nu: cel mai mare folos pe care sondajele il aduc politicienilor e faptul ca, in urma aparitiei lor, se discuta zile intregi, analistii isi intra in roluri si vorbesc de curbe descendente sau ascendente, se citeaza sociologi universali care sustin teorii ale evolutiilor politice s.a.m.d.
Si am ajuns astfel tocmai acolo unde intentionam sa ajung de la bun inceput, adica la discutiile care se isca in urma aparitiilor acestor sondaje. Pentru ca mie mi se pare incredibil cum mijloacele de comunicare, in ansamblul lor, sint atit de sensibile, in continuare, la cifrele puse in dreptul unor candidati sau al unor partide. Ma asteptam, dupa ani intregi in care institutia sondajelor s-a decredibilizat prin prezentarea unor rezultate fanteziste, de prea multe ori partizane, ca presa sa-si pastreze macar o mai mare doza de scepticism in receptarea rezultatelor unor asemenea exercitii sociologice. Cu atit mai mult cu cit, la alegerile trecute, nici macar la exit-poll-uri nu s-a reusit o evaluare apropiata de realitate, adica intr-un moment in care institutele ar fi avut mari motive sa-si afirme raspicat daca nu independenta politica, macar competenta. Si totusi, presa isi lasa rezervele deoparte la fiecare nou sondaj, trecind la dezbateri minutioase, de parca ar avea cu adevarat niste instrumente de evaluare a tendintelor electorale.
Trei sondaje, spuneam, date publicitatii in ultima vreme. Realizate cam in acelasi timp. Marje de eroare asemanatoare, in jurul acelor 3% in plus sau in minus cu care ne-am obisnuit. Rezultatele? In lupta pentru presedintie, Basescu ar sta asa: 41% dupa CCSB, 37,4% dupa BCS si 32% dupa CURS; Geoana ar avea urmatoarele rezultate: 23% dupa CURS, 21% dupa CCSB si 19,5 % dupa BCS; Antonescu ar prinde urmatoarele procente: 25% dupa BCS, 20% dupa CURS, 18% dupa CCSB. La partide, daca ar fi acum alegeri pentru Parlamentul European, PD-L ar avea parte de: 32,6% conform BCS, 31% conform CCSB si 26% conform CURS; PSD (+ PC) s-ar bucura de: 30% conform CCSB si CURS, 26,6% conform BCS; PNL ar beneficia de sprijinul a: 19% conform CURS, 17,7% conform BCS si 16% conform CCSB. Perioadele de realizare a sondajelor: 6-14 aprilie/BCS, 8-16 aprilie/CURS, 18-22 aprilie/CCSB.
Oricum am lua-o, oricite explicatii „metodologice“ ni s-ar da, mintea noastra nesociologica, dar intr-o proportie acceptabila logica, nu va accepta ca, fie si adunind o marja de eroare de 3% cu inca o marja de eroare de 3%, a altui sondaj, putem avea drept rezultat o diferenta de 9%, cit ar fi, de exemplu, cea care-l desparte pe Basescu-CCSB-istul de Basescu-CURS-istul. Si-atunci? Si-atunci, explicatia tine de rating, fireste. Televiziunile in special se folosesc de aceste sondaje exact la fel ca politicienii: nu se ghideaza dupa ele, nu cred, cu adevarat, in tendintele pe care le afiseaza, in schimb le transforma in instrumente utile pentru intretinerea spectacolului general.
Nu-i nicidecum o concluzie inedita, bineinteles. Ea vine doar sa afirme inca o data ca nu doar politica, dar intreaga noastra scena publica a devenit un joc, un spectacol pentru noi, cei din marea sala numita Romania. Si, la fel ca in orice piesa de teatru, ori sa-i spunem mai bine spectacol de circ, totul se face intru inducerea in eroare a noastra, a privitorilor. Un spectacol cu diverse scamatorii, la care complici sint nu numai „artistii“, dar si „prezentatorii“. Apar panglici din mineci largi, care plutesc prin aer pentru a ne dirija intr-acolo atentia, lasind astfel timp scamatorilor sa-si mestereasca trucurile in zone in care noi nu ajungem cu privirea. Sensibilitatea ne e astfel atinsa: credem, desi stim ca nu e adevarat. O facem insa pentru ca am intrat in conventie. Odata ce-am pasit dincolo de pragul de la intrarea in uriasul cort, sintem ai lor. Nu pentru ca ne obliga, ci pentru ca ne punem noi la dispozitia lor.
Diferenta trista vine insa din faptul ca, mergind la un spectacol normal de circ, dupa aproximativ doua ore iesim din cort si, implicit, din conventie. Aici insa, pe terenul politicii si al mediatizarii ei, noi stam permanent in sala. Si ne prefacem, de cele mai multe ori uitind chiar ca ne prefacem, ca nu ne indoim de ceea ce ni se ofera. Culmea e ca, acceptind cu usurinta sa fim pacaliti, placindu-ne chiar asta, contribuind permanent prin implicare emotionala la aceasta pacaleala, nu uitam totusi sa ne si plingem incontinuu ca sintem pacaliti! Frumos absurdul in care ne complacem, nu?