Blazarea s-a reasternut peste majoritatea electorala. Pe acestia, un om precum Mircea Geoana nu-i poate capacita. Domnia sa a reusit, in scurta vreme, sa devina o figura tipica a politicii mioritice, avindu-si propriii votanti doar in rindurile celor care merg din principiu la alegeri.
Ca si in 2004 insa, in 2009 a aparut o solutie si pentru nehotariti. Ea se numea Crin Antonescu. Aceleasi mecanisme pareau a se pune in miscare: un politician de alta factura, venind pe turnanta, oferind sperante celor care, altfel, n-aveau de gind sa-si piarda timp in cabinele de votare. Opus lui Traian Basescu printr-un discurs mai elevat, parind sincer, deschis, comunicativ, Crin Antonescu avea o sansa buna de a trezi, in citeva luni, energiile celor fara energie.
In politica insa, dincolo de candidat si de ceea ce inspira el in mod natural, mai exista un factor. Iar acesta e format din asa-numitii „strategi”. Profesionisti care vin cu lectii invatate din manuale, care au mai facut, eventual, citeva campanii prin spatii diferite de cel romanesc si care se simt pe deplin indreptatiti, bine platiti fiind, sa-i consilieze „ca la carte” pe politicienii romani.
Consilierea „ca la carte” a lui Crin Antonescu din ultima vreme l-a facut pe acesta sa urmeze, in toate cele, un plan de integrare perfecta in clasa noastra politica. Se practica atacul grosolan, la persoana? Nici o problema, il aplicam si noi. Se practica populismul ieftin? Fireste, daca asta e arma razboiului, ne-o insusim. Asa se face ca Antonescu a inceput sa vorbeasca despre „pipitele” ajunse vedete, a ajuns sa plinga public de mila pensionarilor romani s.a.m.d.
In cadrul acelei treimi de electorat care se va prezenta la vot, o asemenea strategie functioneaza. Acesti votanti nu sint blazati, ei accepta un astfel de joc politic, s-au obisnuit cu el, nu-i deranjeaza. Din rindul lor, noul Crin Antonescu, perfect supus consilierilor de campanie, ar mai putea „fura” unu, doua, hai sa zicem cinci procente. Ce va face cu ele? Nimic. Pentru ca electoratul asta e totusi cel mai greu de „intors”. E format, in genere, din sustinatori fideli. Si chiar daca in citeva luni reusesti o mica dislocare inspre tine, e greu de crezut ca ea va fi suficienta sa iei fata altui candidat.
Pe de alta parte insa, comportindu-se cum o face in ultima vreme, tot mai politician, tot mai mecanic, Crin Antonescu da cu piciorul tocmai sansei sale palpabile. Deja am inceput sa aud, printre cunoscutii mei, voci interogative. Multi devenisera interesati dupa aparitia lui Crin Antonescu pe prima scena politica. Vocile pe care le aud usor dezamagite sint insa tocmai printre acestia multi. E asemenea celorlalti? Se balacareste? Vine cu discursuri sforaitoare? Incearca, la fel ca toti politicienii, sa ne pacaleasca? In cazul asta, mersi, dar nu.
Politicianul Crin Antonescu e la prima experienta de anvergura pe scena politica. Sigur, uman e de inteles. Nu vrea sa faca erori, asculta precum un scolar abia intrat in gimnaziu, se teme si se conformeaza. Toate acestea insa, fiind atipice, ii darima calitatea cea mai cautata la politicieni in zilele noastre, anume ceea ce parea a fi sinceritatea sa. Conformindu-se, nu face altceva decit sa intre perfect in pluton. Ce nu intelege domnia sa, ori daca intelege n-are curajul sa-si impuna aceasta parere in fata consilierilor, e ca saizeci la suta dintre oamenii cu drept de vot s-au saturat pina peste cap de pluton. Experienta „Basescu – 2004” a aratat perfect asta. Era de urmat.
Dupa cum merg insa lucrurile, noi, cei care mergem constant la vot din principiu, din idealism sau din simpatie, la sfirsitul anului vom avea de ales intre trei politicieni. Cu ceva vreme inainte de vot, vom incerca, pentru ca asa sintem noi, sa ne convingem prietenii blazati sa vina si ei. Acestia ne vor spune: „Pe cine sa votez? Nu vezi ca toti sint o apa si-un pamint?”. Ne vom enerva, dar vom sti ca au dreptate. Cu toate astea, noi, consecventii, vom intra in cabine si ne vom da votul. Impreuna, vom forma o treime din electorat. Suficient, cam astia sintem in ultima vreme. Dar trist, nu?