Si tot el precizeaza ca vine dintr-o familie de muzicieni, cu un bunic dirijor, o bunica soprana, mama pianista, participanta la numeroase concursuri, tatal coreograf. Atasamentul fata de vioara nu a fost instantaneu, o scurta perioada a fost atras de… trompeta. Dar, din copilarie, i-a placut Mozart, realizind apoi ca, odata cu maturitatea, „Mozart e din ce in ce mai greu de cintat. E unul din compozitorii mei preferati si e divin ca muzica. Cred ca este cel mai dificil compozitor fiindca atunci cind ii cinti muzica trebuie sa fii permanent ca un copil in fata ei“.
Ilian Garnet, poate stimulat de mama sa pianista, a ales calea concursurilor pentru a se impune atentiei lumii muzicale. In curriculum figureaza numeroase competitii si premii in Romania, dar recunoasterea meritelor sale reale pare sa fi venit abia anul trecut, odata cu primul premiu la Concursul Tibor Varga de la Sion, organizat de Fundatia David Oistrah. La care se adauga acum prestigiosul premiu al treilea de la „Reine Elisabeth 2009“, dupa spusele lui „un concurs cu totul diferit, prin lungimea si programul extrem de dificil, cu o piesa obligatorie frumoasa, dar foarte grea“.
Pentru criticul Serge Martin, de la „Le Soir“, Ilian Garnet este „un muzician serios si solid care stie foarte bine spre ce se indreapta si isi da mijloacele de a ajunge acolo“. Criticul ii lauda „libertatea rapsodica“ demonstrata in semifinale, atitudine diferita de „caracterul concentrat serios“ al prestatiei din finala. Ilian este laudat pentru culorile tomnatece pe care le da primei miscari din Sonata a 3-a de Brahms, construite in gradatii frumoase ce au dat partiturii intreaga ei pondere „cu multa retinere si concentrare in lirismul intim al Adagio-ului, un aspect felin in mersul leganat din Scherzo, o energie hotarita care amesteca de-a lungul partii finale zonele de umbra si impulsurile autentice. Acest Brahms este un amestec de fervoare si de energie fara exces“.
Criticul ii lauda si prestatia primului concert de vioara de Sostakovici cu Scherzo-ul cu alura rapsodica – un fragment ce poate fi vizionat pe youtube.com –, cu lirismul disperat al Passacaliei si „un climat de dezolare solitara ce deschide marea cadenta, condusa apoi spre o Burlesca ce devine obsesionala. Ansamblul nu este lipsit de coerenta“, conchide criticul belgian.
Un admirator ce a urmarit competitia de la Bruxelles, adauga pe un blog ca i-a fost dat rar sa auda in cadrul unui concurs „o prestatie atit de intensa“, ce i-a dat „aproape un frison sau piele de gaina“.
Ilian Garnet declara in interviul pentru radioul belgian ca il iubeste pe Brahms „fiindca e natura, padurea insasi“, Sostakovici, pe de alta parte, fiind pentru el intruchiparea istoriei Rusiei, cu regimul ei sovietic, comunist. „Sostakovici nu se putea exprima prin cuvinte, doar prin muzica sa, in concertul sau el e viata Rusiei insasi“.
Si violonistul incheia spunind: „Muzica este prima mea limba. Sint doar un soi de canal, muzica trece doar prin mine, nu incerc sa o fac eu. Iar calitatea cea mai frumoasa a unui muzician este sa fie onest fata de muzica“.
Un tinar artist, azi in virsta de 25 de ani, demn de a fi urmarit. Prestatia sa in concertul de Sostakovici poate fi deja ascultata, alaturi de cele ale celorlalti doi laureati ai concursului „Reine Elisabeth 2009“, australianul Rey Chen si belgianul Lorenzo Gatto, pe un set de discuri pus in comert la 6 iunie pe site-ul competitiei.