Asa, probabil, multi dintre “cursantii” institutiei isi “descarcau” fundamentele teoretice pe casete video, desi pe atunci oricine se putea intreba cine naiba se uita la un canal TV care transmite in direct, ca meciurile etapei, monoloagele unor domni si doamne care pareau a fi mai curind veniti de la raionul “lactate” din piata, decit dintr-o universitate serioasa. Sint curios doar cum ar fi aratat o serie de seminarii sau laboratoare transmise live, pe TVRM: oare studentii ar fi raspuns la intrebarile profesorilor trimitind SMS-uri, ca dedicatiile la Etno TV, iar raspunsurile corecte s-ar fi derulat pe burtiera din josul ecranului? Oare in prime-time erau difuzate doar materiile fundamentale?
Misterul longevitatii acestui post TV si, implicit, a acestei mega-universitati (aud ca ar avea filiala pina si la New York) nu e, in fapt, nici un mister: e foarte usor sa devii student sau absolvent cu diploma eliberata de Ministerul Educatiei, stind acasa si urmarind TVRM, ca si cum te-ai uita la un film pe ProTV sau la stiri pe Realitatea TV. Si ai succes de piata garantat, daca ai printre studenti o sumedenie de politicieni si de rude ale acestora.
Nu e insa aici locul de discutat moralitatea unei asemenea institutii academice sau a succesului sau de piata. Este insa important de remarcat faptul ca am ramas printre putinele tari europene – daca nu singura! – in care justitia se face la OTV, iar educatia la TVRM.
P.S.: Am auzit multi oameni seriosi spunind ca absolventii lasati acum cu ochii in soare nu au nici o vina si ca ar fi victime intr-un razboi care nu le apartine. Cu riscul de a parea intolerant, spun doar ca, atunci cind te inscrii la o asemenea universitate, iti asumi pina la capat riscurile.