Mai atent daca privesti si asculti, nu se poate sa-ti scape semnificatia, la fel de frivola si ea: omul e un animal superficial, dedat placerilor si lenevelii, nu muncii si responsabilitatii. Si daca nu te incurci in scrupule axiologice sau nu cedezi cu totul comoditatii de-a gindi, poti sa bagi concluzia ca asta e, de fapt, starea naturala, paradisiaca a omenirii: viata usoara, loisir-ul, distractia. Chiar asa, n-ati prefera o vacanta continua unei slujbe zilnice, oricit de bine platite?
N-o sa fac aci filosofie pretentioasa pentru a justifica tentatia mea de-a lenevi la nesfirsit. Chiar si cind trebuie sa scriu cite un text precum acesta, mai degraba as sta dinaintea unui pahar de Martini, la o terasa cu vedere spre plaja decit in fata monitorului. Caruia oricite screen-savere matasoase, 3D sau HD i-as seta, tot nu poate sa redea fragezimea plina de consistenta a ceea ce vad, miros, aud, pipai, gust si simt cu al saselea simt. Oi fi eu superficial din fire, dar nu regret. De multe ori, in loc sa diger fara colebil sau dicarbocalm te miri ce “opera” scrisa cu ambitie si incruntare, prefer sa ascult chestii usoare, hituri de-o zi, de-acum o suta de ani sau de azi. Sau evit sa repet auditia vreunui epigon al lui Hendrix, delectindu-ma cu vreo blonda meteorica, bine strun(j)ita de gimnastica showbiz, ce se fitiie pe ecran cu o “compozitie” facuta sa placa. E ceva rau ca place? Daca doar asta vrea, n-ai ce sa reprosezi.
Majoritatea cometelor cunosc regula si nu cer mai mult. Cite uneia i se pare ca are dreptul la, sau poate si altceva. Mecanismul o arunca rapid pe tusa. Pentru ca nu toata lumea are talentul, norocul sau inteligenta Madonnei, de exemplu. Totusi, vazute ca un intreg, stelele de-o vara impresioneaza. Citez citeva nume “de pe vremea mea”, intrate oarecum in uzul comun ca referinte despre care nu trebuie, inca, sa cauti in dictionare: Sandra, Sabrina, Samantha Fox, C.C. Catch, Taylor Dayne, Belinda Carlise, Kim Wilde, Nena, Sheena Easton, Pat Benatar… Apoi “trupe” incepind cu Pussycat, continuind cu Spice Girls si ajungind la Girls Aloud, Pussycat Dolls sau alte pisicute… In fine, punct si-o virgula, fiindca show-must go on: Lady GaGa (foto), produs perfect al industriei, a carei piesa Poker Face ma face sa… Sa dansez, ce altceva?!
Am insirat numai nume feminine dintr-o pornire fireasca, pentru care voi suporta reprosuri indreptatite. Pentru mine, genul asta de showbiz se potriveste cu vacanta. Dar daca e sa aleg ceva “neserios” pentru “petrecerea timpului liber”, nu ezit deloc: Pet Shop Boys – Yes (EMI, 2009). Peste doua decenii de cariera au facut din cei doi “baieti de la magazinul de pasari” un (alt) icon al mitologiei contemporane, cum se scria odata la manualul de ideologie consumista, nu comunista. Asta ma scuteste de-a insista in explicatii. Tocmai bine – e vacanta!