In focalizarea organizatorilor pe Spania, focalizarea mea particulara pe evenimentele romanesti s-a inscris in chipul cel mai firesc. Acestea se datoreaza unei echipe mici si profesioniste de promotori culturali (Dan Shafran plus Eva Leonte, de la Institutul Cultural Roman din Stockholm), activind un desant de poeti, critici literari, jurnalisti, editori, traducatori din Romania si Suedia. Exista deja relatii consolidate pe axa scriitor roman – editor suedez, dupa cum am putut constata un interes real al criticilor si jurnalistilor de aici pentru mai multe nume de autori romani, din toate generatiile de creatie (campion al referintelor pozitive: Mircea Cartarescu, locul doi: Marin Sorescu, locul trei: Nina Cassian).
Excelenta, asadar, ideea organizarii unor evenimente in care cele doua sfere culturale sa se intersecteze in diferite planuri de sectiune. Prima zi a Tirgului a inceput, din punctul meu de vedere, pe scena Uniunii Scriitorilor din Suedia, unde Ioan Es. Pop (nume care nu mai necesita recomandari speciale) a discutat cu jurnalistul si scriitorul suedez Henrik Nilsson pe marginea traducerii Ieudului fara iesire la Editura Tranan. Cu eforturi apreciabile, introvertitul nostru poet si-a descoperit o latura comunicativa pina acum bine ascunsa. Comunicarea profunda a ramas totusi cea poetica, prin propriile versuri vizionar-crepusculare. Stind de vorba mai pe indelete cu Henrik Nilsson, care a ajuns la performanta de a trai din scris, am aflat ca Ioan Es. Pop e un nume tot mai cotat in cercurile literare suedeze. Si e unul dintre putinii nostri scriitori necontestati de tinara generatie de autori romani, care la rindul ei a inceput sa intre in contact cu “omologii” nordici si criticii lor…
Dupa un eveniment ce se anunta interesant, dar la care n-am participat fiindca rula exclusiv in frumoasa limba suedeza (o discutie despre “Literatura Europei de Est dupa 20 de ani de la caderea Zidului”), am asistat la punctul culminant al programului romano-suedez din prima zi a Tirgului. E vorba despre decernarea Premiului “Marin Sorescu”, oferit, anual, unui scriitor sau artist plastic suedez. Momentul organizat a fost bine gindit si substantial: destui spectatori, mai multe nume sonore de pe scena culturala suedeza si un premiant, Peter Handberg, inca-tinar si bine instalat in preferintele publicului si ale criticii. Jonas Ellerstrom, Gabriella Hakansson, Fredrik Lind si Dan Shafran l-au gratificat impreuna si separat pe acest scriitor si traducator de calibru, autor de reportaje si expert, pare-se, in tematica Europei Centrale si de Est.
O manifestare selecta, fara acel iz provincial al genialilor autori romani de capodopere sabotate, nestiute, ignorate.