Ca sa dau satisfactie tuturor cititorilor de ginduri din lume, scriu acum ce mi-a trecut mie prin cap (ma refer numai la lucrurile onorabile) in ultimele citeva zile. Am descoperit-o si eu, la spartul tirgului, pe Carla Bruni cu albumul ei din 2002, care mi se pare fantastic de delicat si senzual. De exemplu, Le toi du moi e-o mica bijuterie de-ndragostiti de moda veche („T’es le jamais de mon toujours,/ T’es mon amour, t’est mon amour… Toi le divan, moi la nevrose,/ Toi l’epine et moi la rose”). Dar, ma-ntreb, in Le plus beau du cartier (pe modelul „Sint cel mai frumos din orasul acesta”), se aude un fluierat la refren: Carla Bruni fluiera sau are o dublura, ca-n filmele cu cascadori? Cum arata o femeie atit de frumoasa fluierind? Al doilea gind-descoperire: imi place foarte mult reclama cu sosetele, adica as putea spune ca e reclama mea preferata din toate timpurile (fara sa-mi stirneasca totusi nici cel mai mic interes pentru produsul respectiv). Dar mi s-a explicat ca-mi place asa de mult pentru ca melodioara ghidusa e dupa Cotofana hoata a lui Rossini. Fals! Am descoperit ieri ca e din uvertura la Barbierul din Sevilla, tot a lui Rossini, ceea ce schimba lucrurile radical. Al treilea gind (de data asta nemuzical): cea mai frumoasa gaselnita din luna octombrie, as vrea-ul lui Cristi Luca din „Dilema veche” cu incurcatul corespondentei de mail intre dumneavoastra si un altcineva necunoscut. Ginditi-va, cum ar tisni romantismul de alta data fix intre doua e-mailuri fara hirtie parfumata si plic sarutat de o mie de ori. Numai o mare brambureala intre Yahoo si Google ne-ar mai putea salva de sterilitatea si previzibilitatea corespondentei noastre. Pina atunci, avem spam-urile, dar cu ele nu se poate incepe nici o poveste de-amor.