In 1867, Dogson a facut singura lui calatorie in strainatate (in Rusia) si a tinut un jurnal in care a scris despre gradina zoologica din Moscova cam asa: “In cursul serii am vizitat gradina zoologica unde, dupa ce-am vazut pasarile si patrupedele, ne-am asezat sub un copac, in mijlocul ghirlandelor de la lampadarele colorate, ascultind niste cintareti tirolezi care dadeau un recital foarte agreabil”.
56 de ani mai tirziu, Nabokov traduce in rusa o carte plina de soricei, iepuri albi, omizi, pisici si pasari dodo. Cartea se cheama Alice in Tara Minunilor si e scrisa, asa cum stie toata lumea, de Lewis Carroll (pseudonimul severului Dogson). Intr-un articol publicat in 1990 de Julian Barnes in “Le Nouvel Observateur”, scriitorul britanic spune ca, in timp ce Dogson era “un conservator pios si cast, stapin pe sine si cu gusturi dintre cele mai conventionale in materie de arta”, Carroll era in stare sa spuna “Imi plac de mor copiii (cu exceptia baieteilor)” sau, dupa ce a facut cunostinta in 1880 cu o mica new-yorkeza de 8 ani, “Ma vad constrins sa cred ca nu exista copii in America”. Probabil (asta e presupunerea mea) Carroll stia care-i drumul dus-intors prin vizuina iepurelui si se distra teribil calatorind prin wonderlandurile lui interioare. De aceea, orice film care incearca sa adapteze in imagini “cel mai celebru vis din literatura universala” (expresia e a lui Barnes) n-are cum sa reuseasca nici zece la suta din ce si-a propus. Cum sa pui in imagini fraza “si gasind-o foarte pe placul ei (fiindca avea gust amestecat, de placinta cu visine, crema de ananas, friptura de curcan si piine prajita, calda, unsa cu unt), repede o dadu gata toata”?
Tim Burton, autorul celei mai noi imaginari cinematografice a calatoriei lui Alice, reuseste multe pentru ca isi propune numai ce stie c-o sa-i si iasa – sa dea visului o coerenta, sa lege fragmentele intre ele, sa lase personajele sa fie in acelasi timp si dulci, si de groaza. Lui Carroll probabil nu i-ar fi convenit ca Alice a lui Tim are 19 ani (de vreme ce scriitorul credea ca virsta ideala a unei fetite e 12 ani), insa sigur s-ar fi strecurat in cinema-ul de la mall, la matineu, ca sa auda pe intuneric risete si exclamatii de copii (cu exceptia baieteilor).