Daca n-am sti, fireste, ca Acela spusese: “…de nu faci bine, pacatul bate la usa si cauta sa te tirasca, dar tu biruieste-l!” (Facerea, 4, 7). Nu trebuie sa fii mare intelept sa pricepi ca Dumnezeu i-a dat omului si posibilitatea, dar si sarcina de-a se mintui de pacat prin alegerea proprie, prin faptele sale. Totusi, ce face omul de la Cain incoace? Face destule, iar sa ucida pe semenul sau e una dintre (ne)faceri, despre care n-a invatat mai nimic.
Daca e clar si general admis ca un evreu, Cain, a inaugurat seria crimelor omenirii, mi se pare normal ca tot un evreu sa le si incheie. Iisus a incercat, dar este evident ca n-a reusit. Ba, din contra, a dat unora motiv sa omoare chiar in numele lui! Intrupare a lui Mesia ori ba, Fiu al lui Dumnezeu sau reformator de religie, Iisus n-a exorcizat din gindurile oamenilor mitul Celui Ales, care va aduce pacea universala si fericirea vesnica. Dovada stau atitea miscari religioase, ori numai politice, fondate pe ideea Mintuitorului. Dovada succesul de public al atitor produse artistice, picturi, carti, filme, opere muzicale, unde figura principala este un Cavaler fara prihana, care… Lesne de imaginat ce poate si ce intreprinde el. Cum s-a ajuns de la Mesia la Cavalerul Luminii, doar expertii de marketing pot explica!
Cit marketing contine “intreprinderea” rock Orphaned Land? Sint patru tipi din Israelul zilelor noastre, talentati si conectati la spiritul laic, nu la cel religios, de care se face atita (ne)caz in diverse cercuri culturale. Mesajul lor e limpede: ei doresc, si o spun, o viata in pace alaturi de toate neamurile ratacite in Tara Sfinta si alaturi de toate natiile lumii. Pentru asta lucreaza asa cum le-a dat har Cel-de-Sus, fie El numit Dumnezeu, Iahve, Allah, Vishnu sau Buddha! Muzica lor e un melanj impecabil de izvoare, de culori proaspete si consistente ale Orientului Mijlociu. Raspindirea ei inca nu-i pe masura valorii si frumusetii. Si asta o spun eu, care nu sint chiar un adept la genului muzical practicat de Orphaned Land. Nici nu ma las pacalit de trucurile comerciale, scapate pe ici-colo in productia CD-ului The Never Ending Way of ORwarriOR (2010, Century Media).
Las deoparte influentele muzicale populare, ce-mi amintesc cumva de Bijelo Dugme, si incerc sa subliniez, pentru ca mi se pare necesar, intentia pacifista a metalistilor israelieni. Asta se potriveste unei, as zice, traditii rock nascute in anii ‘60, cind o serie nesfirsita de tineri militau pentru pace, zdranganind chitari. Ca n-au reusit ei unde n-a reusit nici Hristos, nu ma mira. Poate Dumnezeu nu-i auzea. I-o fi auzind acum pe fiii poporului Sau?